Intimitatea spiritului - Metafizica in timpul confesiunii - Nicoleta Dabija

 

„Daca metafizica se poate pune acum doar in sens radical, confesiunea raspunde cel mai profund deciziei fiintei cu privire la datele ultime ale existentei sale. Daca metafizica vrea sa continue sa existe ca experienta personala, confesiunea devine cea mai potrivita modalitate de exprimare a ei, caci ea singura depune marturie asupra a ceea ce este mai important pentru om. Si daca din luptele nesfarsite duse in jurul intrebarilor metafizicii nu a ramas vie decat sensibilitatea fireasca pentru practicarea ei, tot confesiunea surprinde acel mod de a fi menit sa protejeze credintele personale. Mai mult ca oricand, o constiinta atenta poate descoperi metafizica implicita vietii, numita frecvent confesiune. Confesiunea, la randul ei, capata personalitate, esenta si oarecare obiectivitate protejand si cultivand exercitiul simplu si universal uman, numit metafizica.”
(Nicoleta DABIJA)