Insemnarile unui diplomat de altadata. In Romania, 1916-1920 - Contele de Saint-Aulaire

Traducere de Ileana Sturdza
Introducere si note de Mihai Dim. Sturdza

 

„In tot cursul carierei sale, contele de Saint-Aulaire a tinut un jurnal, scris cu eruditie si talent, plin de evocari pitoresti despre vremuri astazi cu totul apuse. Acestor insemnari Saint-Aulaire le-a adaugat fragmente din rapoartele sale oficiale, spre a constitui in cele din urma volumul de memorii publicat de el la adanci batraneti, cu putin inainte de moarte. Sentimentele de atasament fierbinte ale lui Saint-Aulaire pentru tara noastra surprind si astazi. Nu credem ca numerosii straini ce au trecut sau au trait pe meleagurile noastre sa-si fi exprimat aceste sentimente mai intens decat membrii Misiunii Franceze, care, intre 1916 si 1918, au impartasit la Iasi durerile si sperantele poporului roman.“ (Mihai Dim. STURDZA)

 

„A impartit, ca un adevarat prieten, sperantele, nelinistile, lipsurile inerente zilelor de pribegie a caror pecetie arzatoare a fost pastrata in inimile noastre. D. de Saint-Aulaire ne-a dovedit ca era adevaratul prieten in vremurile de restriste. A cunoscut suferinta noastra suprema, mizeria noastra de neinchipuit. A cunoscut framantarea asteptarii, sperantele dezamagite, cererile zadarnice de ajutor. A stiut, de asemenea, cat de credincioasa a ramas Romania cea torturata, in ciuda unui nenoroc covarsitor. Am fost printre aceia care au vazut pe d. de Saint-Aulaire la lucru. Am fost din aceia pe care glasul si strangerea-i de mana i-a imbarbatat…“ (Regina MARIA)

 

„Daca as incerca, schitand-o numai, sa evoc icoana suferintelor care copleseau Romania, spre a-i gasi un loc intr-un imaginar muzeu al frumusetilor morale, ar trebui sa asez in sala capodoperelor aceasta tara ale carei virtuti se ridica la inaltimea suferintelor si chiar mai sus.
Ca printr-o conspiratie intre natura si oameni, iarna anului 1917 a fost deosebit de aspra. La Iasi, termometrul cobora la –20°, la –30° si chiar la –40°. Dusmanul – adica neamtul –, in cele doua treimi ale tarii pe care le ocupa, si «aliatii», adica rusii, si mai brutali decat dusmanul, in Moldova, pe care de asemenea o ocupau, erau infofoliti in subele lor, ocupasera cladirile cele mai bune, din care ii gonisera pe locatari, si pusesera mana pe lemnele de foc; lor nu le pasa de frigul ce se abatuse si mai naprasnic peste nenumaratii romani in zdrente, fara case sau inghesuiti in locuinte neincalzite.
In aceasta Moldova suprapopulata, subnutritã, devastata, mizeria si foametea, din care ia nastere tifosul exantematic, faceau mai multe victime decat focul inamicului. In spitalele care refuzau sa mai primeasca lume lipsea totul in afara de devotament.
Toata iarna anului 1917, tavalugul rusesc s-a revarsat pe strazile Iasiului pentru a ineca Moldova. Acest torent a dus cu sine mai multe armate cu un efectiv total de un milion de oameni.
Confruntata cu aceasta avalansa, misiunea noastra militara, redusa la neputinta pe taram militar, se lupta mai mult ca oricand pe frontul epidemiilor, pregatind discret reconstituirea armatei romane.“ (Contele de SAINT-AULAIRE)

 

 

Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, CONTE DE SAINT-AULAIRE(1866–1954), descendent al unei vechi familii aristocrate franceze, a avut o stralucita cariera diplomatica in nordul Africii (Tunisia, Maroc), America Latina (Peru, Chile, Brazilia), precum si in cateva tari europene (Austro-Ungaria, Romania, Anglia). A fost director al prestigioasei publicatii Revue d’histoire diplomatique, semnand si cronici politice in cotidianul conservator Le Figaro. Autor de biografii, printre care: Richelieu (1930), Talleyrand (1936), François-Joseph (1945), Mazarin (1946). Articolele sale au fost reunite in volume precum Mythologie de la Paix (1930), Genève contre la Paix (1937) si Renaissance de l’Espagne (1938). In mai 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ministru plenipotentiar la Bucuresti, reusind in cateva saptamani sa obtina angajamentul Romaniei alaturi de Antanta. A contribuit decisiv, impreuna cu Misiunea Militara Franceza condusa de generalul Berthelot, la netezirea relatiilor Romaniei cu Aliatii si la reorganizarea tarii atat in timpul refugiului la Iasi impreuna cu familia regala, cat si dupa incheierea razboiului. Si-a pus in mod deosebit amprenta pe destinul tarii noastre in cursul negocierilor de pace, in urma carora s-a infaptuit Romania Mare.