Ingandurari, involburari, intrezariri - Petru-Vladimir Patulescu

Este o mica taina, un tezaur necunoscut ascuns printre cuvintele insiruite in pagina, sensul se intretese cu un lirism nativ, sintagma se structureaza instinctiv, continutul discerne domol intre taina si simbol. Nu exista forma directa, decantabila, relevanta instant ori cu sens si trimitere focusate. Totul este un joc de cuvinte, realocari de inteles in nevoia de a gasi alte sensuri, alte imagini, alte sugestii indicibile a caror unitate, venita din forta unui puzzle somat instinctiv sa releve ori sa sugereze, „sageteaza” voit spre un cer semantic nemaicutreierat, neconsolat si vesnic neincheiat. Astfel scrisul ramane fereastra prin care sufletul si mintea privesc, din nou, pentru un timp, catre sine si catre lumea cea mare.

Ingandurari, involburari, intrezariri. Iata un titlu de carte tripartit menit sa stranga sub o flamura comuna, intre copertile aceluiasi „ragaz”, un creuzet ideatic marcat uneori de  febrile ingandurari intrebatoare, alteori de alerte involburari launtrice si nu de putine ori de intrezariri reflexive, „turnate” in sintagme ce se straduie a le configura simbolic si scriptic. Uruitul bland  ori inversunat al gandului curios, palpitul emotiei desteptate spontan sau contactul direct, atavic si formator cu reflexivitatea mai mult ori mai putin contemporana dau continut si sens paginilor scrise dintr-o nevoie launtrica de fiecare data irepresibila si coplesitoare. Acesta sunt, aici ma aflu, cu limite declarate si asumate, cu indoieli destructurante, cu mijiri miraculoase ale binelui tamaduitor, ale frumosului cald sau ale adevarului viforos intrupat si nimic din toate acestea nu ar avea sens daca in spatele lor nu m-ar locui neabatuta nevoia de a fi eu insumi, mereu si fara rest.  Cu riscuri asumate, cu neimpliniri prevazute, cu neajunsuri decelate dureros si cu  rezerve si renuntari de toate culorile si de toate dimensiunile posibile. Dar si cu nemasurata „bucurie” a gandului propriu „zidit” in cuvant sub care nu ezit niciodata sa simt cu franchete si sa semnez despovarat si neabatut.

RECENZII