Indragostitul cu o suta de chipuri - Nicoleta Dabija

Curand omul va deschide ochii si va fi atat de-ndepartat de spirit la trezire, incat se va uita la trupul sau ca la un prieten. Curand omul va fi ostenit sa mai lupte cu natura sa animalica.
Ii va cere iertare. Sau nu-i va cere iertare, pentru ca tacit au si semnat acordul de pace. Curand omul va inceta sa vada in sine mai mult decat este: o biata vietuitoare pentru care au batut clopotele dezvrajirii. Atunci umanitatea isi va face culcus nou si confortabil in natura, atunci istoria isi va inchide portile, atunci vom da Cezarului ce este al Cezarului, adica totul, caci cine va mai gasi timp in zilele acelea pentru iluziile cerului?
Dar s-a facut demult dimineata si numai oboseala adunata in secole, oboseala superioritatii noastre inchipuite, ne lasa inca in asternuturi, sa meditam la viitorul omenirii ori la sfarsitul ei, ca la o cacealma careia tocmai noi ii vom scapa.”
Nicoleta Dabija