Incursiuni in tainele catehezei. Compendiu de cateheza - Mihai Roca

„Nu ne nastem, ci devenim crestini!”, spunea Tertulian.
Aceasta renumita expresie sintetizeaza modelul de initiere crestina din primele secole, puternic ancorat in cateheza kerigmatica si articulat ca itinerariu de evanghelizare si de formare a tinerilor si a adultilor. Experienta ne arata ca nu exista alta cale pentru a deveni crestini in afara transmiterii si descoperirii progresive a credintei. Este o cale esentiala propusa de cateheza. Dar, pentru a o parcurge, avem nevoie de timp dedicat devenirii noastre crestine, de momente de har traite impreuna cu ceilalti frati.
Aceasta este convingerea creionata in fiecare pagina a acestui compendiu: inainte de toate si de orice, devenim crestini apropiindu-ne de „tainele credintei” in virtutea actiunii pe care Isus Cristos o implineste in viata noastra. Strabatand calea credintei si colaborand cu harul divin, pronuntam „da”-ul nostru si suntem astfel introdusi in Misterul lui Cristos si al Bisericii.
Acest compendiu doreste sa sublinieze faptul ca actiunea catehetica este misiune a intregii Biserici, incepand de la prima persoana care se afla in preajma copiilor si pana la paroh sau episcop. Si nu este vorba despre o misiune printre altele, ci despre implinirea vocatiei primite de la insusi Isus Cristos (cf. Mt 28, 19). Daca Biserica locala este vie si exista, ea traieste si actioneaza pentru a pastra si pentru a transmite „depozitul credintei” (2Tim 1, 14) tinerei generatii inainte de toate.
De altfel, de unde vor afla copiii si adolescentii normele si cuvintele sanatoase pe care Isus Cristos le-a incredintat discipolilor sai? Daca nu vor vedea exemplul celor din jurul lor si nu vor intelege din cuvintele si gesturile lor insemnatatea si frumusetea de a fi crestin, ce motiv vor gasi pentru a se stradui sa inteleaga doctrina crestina si pentru a deveni si ei crestini impreuna cu ceilalti? Unde vor gasi marturia de credinta care sa-i conduca la intalnirea cu Isus Cristos? Nimeni nu se naste crestin. De aceea, asemenea lui Timotei, care a primit de la apostolul Paul „depozitul credintei” – tezaur bun si pretios care a ajuns pana la noi –, avem marea datorie de a-l pastra cu sfintenie si de a-l transmite cu grija acelora care-l vor putea transmite, la randul lor, mai departe (cf. 2Tim 2, 2).
Ideea de fond a acestui compendiu isi gaseste originea in Directoriul general pentru cateheza (2001, nr. 67-68), in paragraful dedicat „educarii organice si sistematice a credintei”, in care sunt evidentiate sarcinile de initiere, educare si instruire a catehezei. Partea practica este insa rodul unei munci de echipa realizate de membrii Oficiului pentru cateheza si ai asociatiei Primus ONG. Diversitatea subiectelor tratate se datoreaza in mare parte pasiunii exprimate la nivel diecezan in cadrul proiectului „Tendinte actuale in cateheza” si al proiectului „Lectio divina – mod de rugaciune intr-o lume secularizata”. Urme insemnate, vizibile celor implicati in parenting si in domeniul educatiei religioase la nivel local, sunt usor de recunoscut in proiectul „Parinti responsabili, copii fericiti. aportul modelului Mastromarino in cresterea si educarea copiilor” si in proiectul „Pedagogia Franz Kett – creativitate si reinnoire in educatie”.
Derularea proiectului diecezan „Incursiuni in tainele catehezei” este principalul factor care a permis si a favorizat culegerea, mediatizarea si editarea temelor despre cateheza.
In prima parte a compendiului: „a deveni crestin”, cateheza este prezentata ca punct fundamental de intalnire sau moment de baza si decisiv al devenirii crestine. Sinteza inestimabila a misiunii primilor discipoli, iar mai apoi a Bisericii – asa cum specifica evanghelistul Marcu –, exista chiar de la inceput ca misiune prioritara, incredintata de insusi Isus Cristos: „Mergeti in toata lumea si predicati evanghelia la toata faptura! Cine va crede si va fi botezat se va mantui; iar cine nu va crede va fi condamnat” (Mc 16, 15-16).
Nasterea credintei in Isus Cristos, alimentarea si maturizarea acestei credinte sunt subiectele centrale din partea a doua: „Traieste frumusetea credintei!” O comunitate crestina, daca nu ar oferi membrilor sai cateheze pertinente pentru a cunoaste si a se bucura de frumusetea credintei, nu numai ca nu si-ar implini una dintre misiunile sale importante, ci ar pune in pericol chiar scopul sau fundamental. Fara o cateheza sustinuta si actualizata, o Biserica locala oare nu risca sa devina sterila, mai degraba sau mai tarziu, si in cele din urma sa inceteze sa mai fie o Biserica vie?
La baza selectarii temelor prezentate se afla convingerea ca actiunea catehetica implica o educare esentiala, bazata pe nucleul experientei crestine, pe certitudinile credintei si pe valorile evanghelice. Cu siguranta, aceasta actiune educativa este mult mai mult decat o predare a unor cunostinte, desi include insusirea acestora. Avandu-i ca destinatari pe cei care se convertesc la Cristos, primesc tezaurul credintei si sunt insotiti pe calea devenirii crestine, cateheza este o ucenicie a intregii vieti crestine, ce permite o traire autentica pe urmele lui Cristos.
Sustinem in paginile acestei lucrari ca realizarea unui raport semnificativ intre educarea la credinta a copiilor, tinerilor si adultilor si trairea vietii crestine a devenit mai mult ca oricand una dintre principalele provocari pastorale si catehetice ale momentului. Gradul de urgenta si de dificultate este cu atat mai mare, cu cat pastorala si catehetica locala trebuie sa gaseasca si sa-si adapteze propunerile la situatii aflate intr-o profunda si rapida schimbare sociala si culturala, de factura postmoderna.
Cum ar putea sa fie sustinuta devenirea crestina a celor care parcurg procesul de initiere si cum ar putea sa fie promovata in acelasi timp sansa si necesitatea unei socializari religioase? Ce propuneri catehetice ar putea fi introduse pentru a redimensiona sau sustine cu noi initiative misiunea parintilor si a familiei, dar si a persoanelor consacrate si a catehetilor la nivelul comunitatilor parohiale? Ce variabile catehetice s-ar putea prospecta pentru o continuare a evanghelizarii copiilor de la Prima Impartasanie si a adolescentilor de la Mir, cu scopul indeplinirii obiectivelor initierii crestine si al evitarii indepartarii de practica sacramentala?
La aceste intrebari, dar si la multe altele inca nerostite, au incercat sa raspunda autorii mentionati in acest compendiu de cateheza. Devenite adevarate provocari la nivelul educatiei religioase, raspunsurile la aceste intrebari ar trebui sa-si gaseasca locul prioritar pe agenda de lucru a structurilor pastorale si catehetice.
Desi aceasta expunere sintetica reprezinta mai degraba o analiza decat o solutie, propunerile si concluziile au legatura stransa cu actiunea catehetica. Aceasta pentru ca orice cateheza este o responsabilitate a intregii comunitati de credinta.
pr. dr. Mihai Roca