Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica - Catalin Zamfir

      Aceasta carte incearca sa ofere un raspuns la una dintre dificultatile teoretice majore ale sociologiei actuale: lipsa unui model satisfacator al rationalitatii. Realitatea social-umana este rezultatul activitatii umane, fiind deci fundata pe decizii. De modul in care oamenii iau decizii, de procesele rationale care stau la baza acestora depind intr-o masura semnificativa multe dintre particularitatile fenomenelor sociale si umane.

      Filosofia clasica a oferit un model de rationalitate fundat pe presupozitia certitudinii. Omul isi formuleaza, mai intai, in mod clar problema de rezolvat, identifica solutiile posibile, le analizeaza luand in considerare toate semnificatiile acestora si alege in final solutia cea mai buna. Acest model clasic de rationalitate este, in el insusi, mai presus de orice critica. O singura rezerva se poate formula in legatura cu el, care este insa cruciala. Un asemenea model este adecvat pentru descrierea comportamentului uman in conditii de completitudine a cunostintelor. Situatiile reale de decizie, in marea lor majoritate, nu satisfac insa aceasta conditie. Decidentilor le lipsesc mereu unele dintre cunostintele relevante pentru luarea deciziilor. Presupozitia tacita pe care modelul clasic al rationalitatii o facea este ca si in aceasta situatie modelul rationalitatii certe se aplica, dar incomplet, imperfect. In consecinta, comportamentul uman, individual si colectiv, ar trebui sa fie comportamentul unui asemenea decident rational. In realitate insa el se dovedeste a fi semnificativ diferit de asteptarile care decurg din acest model al rationalitatii.