Inaintemergatorul - Dan Stanca

„Dan Stanca e un eretic... promotor aproape singular al radicalismului spiritualist si metafilIc intr-o lireratura afiata sub zodia relativismului, el este in acelasi timp un reprezentant de frunte al celei mai importante tendinte din proza noastra postdecembrista: realismul vizionar si apocaliptic... spiritualismul sau ortodox cu derivatii gnostice si ezoterice se asociaza cu un scepticism (...) Alaturi de N4areiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoitescu, cel mai reactionar scriitor roman.” 
Paul Cernat 

Fragment:

" Am dat pe gat jumatate din pahar si in felul acesta am inceput usurel sa ma dumiresc. Nu cumva aici e vorba de doua planuri? imi place sa filosofez, dar in clipa aceea am simtit ca fac un salt periculos. Cum adica doua planuri? se rastea in mine vocea rationalistului. Ce a facut omul asta? A avut sau nu arma la el? A avut sau nu intentia de-a lua ostatici? De intrat in liceu e clar ca intrase. Dar fugise. Se napustise intr-o sala de clasa unde se aflau adolescenti fru-mosi, aflati la varsta cand cred ca tot ce zboara se mananca. Profesorul sau profesoara a inlemnit cand l-a vazut dand buzna asupra lor. Au fost marturii potrivit carora inainte dc orice el ar fi strigat: Ruxandra, unde esti? Nu te vad! in acel moment, o eleva, speriata si naiva, s-a ridicat din banca si a spus: Pe mine ma cheama Ruxandra. Ochii bulbucati ai musulmanului au captat-o, dar lucirea lor s-a stins imediat in clipa in care tot el, cu vocea la fel de stinsa, i-a raspuns: Nu esti Ruxandra. Ea avea par de aur, tu esti neagra... Cr neadecvat or fi sunat cuvintele acestea! in orice caz, un terorist sadea nu vorbeste asa. Dar desteptilor nostri din SRI, psihologi fruntasi, unde le-a stat mintea? Dupa ce i-a negat fetei identitatea, Ahmed nu a mai avut pic de putere si fugit din sala de clasa. S-a refugiat in afara liceului in spate-le caselor de pe strada Lanariei. Profesoara aflata la cated4 in clasa in care el, ca un extraterestru, isi facuse aparitia, a declarat organelor de ancheta ca omul nu era inarmat. Declaratia femeii a fost facuta aproape in conditiile depu. nerii unui juramant. Dar atunci unde era arma de care el fusese acuzat ca, aflat chipurile in posesia ei, ar fi deschitd focul asupra fortelor antitero? La mijloc era ceva extrent de nelinistitor. Eu, care stiam destule despre Ahmed, zam-beam cu adanc si amar subinteles. intr-adevar, nebuloasa visului ma sugea lasandu-ma fara strop de vlaga. imi venea sa rad de toti prostii zbuciumati din jurul meu. Trecerea de la zambet la ras imi provoca insa suferinta. Daca totul fost o inscenare pentru a scapa de un indezirabil, atunci martorii au obligatia sa taca. Daca eu ieseam la rampa cu o depozitie halucinanta, nu as fi facut altceva decat sa atrag ncincrederea si asupra mea. Teroristi din toate tarile, uniti-va! Sau dezbinati-va! incepuse sa-mi vajaie capul. Faptul ca cci doi, Mircea si Ahmed, erau victime ma umplea de un fel de oroare sacra, un fior transmis dintr-o alta lume, la care nu aveam acces decat prin semnale discrete. Ce importanta mai avea munca mea la un ziar subventionat de Ministerul Apararii, ce contau tresele de pe umar prin care ma reco-mandam ca ofiter superior al armatei romane, cine eram de fapt? 
Povestea este trista. Catenele lantului care ne leaga pe de altii plang. Nu exista solidaritate decat in suferin-lacrimile cad peste fier si-l fac fie sa lumineze, fie sa ru-gineasca. Mircea imi spusese cu un an in urma ca baiatul iista este roman. Cum adica? Cetatean roman, dar originar Iran. Discutia noastra centrata asupra acestui personaj. l debutat dupa ce am iesit din aceeasi carciuma, iar el s-a nimerit sa ma insoteasca pana acasa. Oferta lui nu era tocmai incantatoare, dar nu m-am opus. Am luat-o pe jos fiindca eu locuiesc in cartierul Drumul Taberei. Am ajuns la in-tersectia Lujerului si am vazut cum ies din tunel vagoanele tramvaiului 41. Lume multa, prea multa, o mare varietate tic chipuri, femei frumoase, dar purtand deja pe tot corpul pccetea inutilitatii. Mircea mi-a spus atunci ca nici una din-tre aceste frumuseti care se viseaza o zeita nu va avea parte elc un destin fericit. "