In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) - Radu Paraschivescu

Guvernul Romaniei si alianta din care provine si-au dovedit de atatea ori fascinatia pentru selectia negativa, incat nu mai poti nici macar sa te revolti. Ilie Mario Rafael e doar un nume din dosarul pe care scrie cu litere mari «Cultura sfidarii». De ce-l numeste premierul intr-o asemenea functie? Pentru ca poate. Codrin Stefanescu a lamurit deja dilemele pricinuite oamenilor onesti de abuzurile puterii PSD. «Pentru ca putem» e, din acest punct de vedere, o lozinca mult mai aproape de natura adevarata a partidului decat «Indrazneste sa crezi». «Pentru ca putem» e o sinteza a bunului-plac si a dispretului pentru lege, pentru normalitate si pentru respiratia europeana a tarii.
De ce pastrati penali in functii publice? Pentru ca putem. De ce numiti in functia de secretar general al guvernului un om trimis in judecata pentru trafic de influenta, constituirea unui grup infractional organizat si fals in declaratii in forma continuata? Pentru ca putem. De ce numiti in functia de consilier personal al premierului un condamnat la opt ani cu executare? Pentru ca putem. De ce numiti ca ministru al tineretului si sportului o tanara specializata in campanii publicitare pentru spirtoasele familiei? Pentru ca putem. De ce numiti ca premier un om incapabil sa se exprime cursiv in propria sa limba si cu atat mai putin intr-o alta? Pentru ca putem. De ce fortati ordonante care sa-i scape pe marii vinovati din PSD de puscarie? Pentru ca putem. De ce va bateti joc de oameni si de tara? Pentru ca putem.
Si pot. Chiar pot. Fara sa-i intereseze cum ne priveste Occidentul, fara sa se gandeasca la altceva decat la propria lor piele, fara urma de consideratie pentru naivii si disperatii care le-au luat de bune promisiunile si i-au adus la putere.“ – Radu Paraschivescu

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucuresti) traieste in Balta Alba si se viseaza la Roma. E mefient fata de avioane, reptile si sfaturile medicilor. Croieste articole pentru ziare si reviste, traduce romane, se ocupa cu hermeneutica ofsaidului in emisiuni de analiza fotbalistica si – mai rar decat i-ar placea – scrie carti. Are cativa prieteni francezi de nadejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fara sa-si fi tradat prima iubita: ciocolata de casa. Se imbata cu vocea lui David Gilmour si chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publica niste carti de „Rasul lumii“. Se indragosteste repede si-i trece greu. Detesta cliseele, laptele si broccoli. A scris despre nesimtiti, Inès de Castro, Maradona si Caravaggio.