Impartasirea sensibilului. Estetica si politica - Jacques Ranciere

traducere: Ciprian Mihali

Numesc impartasire a sensibilului acel sistem de evidente sensibile care fac sa se vada in acelasi timp existenta unui comun si decupajele care definesc in cadrul sau locurile si partile respective. O impartasire a sensibilului fixeaza, asadar, in acelasi timp un comun impartasit si parti exclusive. Aceasta repartitie a partilor si a locurilor se intemeiaza pe o diviziune a spatiilor, a timpurilor si a formelor de activitate care determina modul insusi in care un comun se preteaza la participare si in care unii si altii iau parte la aceasta diviziune. [...]
Impartasirea sensibilului face sa se vada cine poate sa aiba parte si sa ia parte la comun in functie de ceea ce face, de timpul si de spatiul in care aceasta activitate se exercita. A avea cutare sau cutare „ocupatie” defineste astfel competente sau incompetente pentru comun, defineste faptul de a fi sau nu vizibil intr-un spatiu comun, inzestrat cu o vorbire comuna etc. Prin urmare, la baza politicii exista o „estetica” ce […] trebuie inteleasa in sensul unei surprinderi perverse a politicii printr-o vointa de arta, prin gindirea unui popor ca opera de arta. [...] Un decupaj al timpurilor si spatiilor, al vizibilului si invizibilului, al vorbirii si al zgomotului defineste deopotriva locul si miza politicii ca experienta. Politica se refera la ceea ce se vede si la ceea ce se poate spune despre ceea ce se vede, la cei care au competenta pentru a vedea si calitatea pentru a spune, la proprietatile spatiilor si posibilitatile timpului. Jacques Rancière

Jacques Rancière s-a nascut la Alger in 1940 si si-a facut studiile la Paris, la Scoala Normala Superioara, unde, alaturi de L. Althusser si E. Balibar, a fost coautor al cartii Lire le Capital [Citind Capitalul]. Angajamentul althusserian de la 25 de ani nu l-a impiedicat, dupa 1968, s-o ia pe caile care duc la propria opera, la interferenta si distributia intereselor sale intre filosofia politica, chestiunile de estetica, teoria literaturii sau a filmului, pedagogia emanciparii, o opera a carei importanta e azi tot mai recunoscuta. Intre 1968 si 2000 a predat la Universitatea din Paris VIII (St. Denis), unde este in prezent profesor emerit de estetica si filosofie politica. A fost de asemenea profesor invitat la mai multe universitati americane si a colaborat cu diverse institutii artistice din Franta si din lume. A publicat, intre altele: La mésentente [Dezacordul] (1995), Aux bords du politique [La tarmurile politicului] (1998), La haine de la démocratie [Ura impotriva democratiei] (2005), dar si La nuit des prolétaires [Noaptea proletarilor] (1981, 1997), Le philosophe et ses pauvres [Filosoful si saracii sai] (1983), Le Maitre ignorant [Invatatorul nestiutor] (1987), Les noms de l’histoire [Numele istoriei] (1992) (teorie politica, democratie si epistemologia emanciparii); Le partage du sensible [Impartasirea sensibilului] (2000), L’inconscient esthétique [Inconstientul estetic] (2001), Le destin des images [Destinul imaginilor] (2003), Malaise dans l’esthétique [Nepriinta in estetica] (2004) (teorie estetica); La parole muette [Cuvintul mut] (1998), Politique de la littérature [Politica literaturii] (2007) (chestiuni ale literaturii). Intre 1975 si 1983 a animat revista Les Révoltes logiques, activitate cuprinsa mai apoi in Les scènes du peuple [Scene ale poporului] (2003).