Iarba noptilor - Patrick Modiano

Iarba noptilor, roman-acuarela in care tusele ajung sa compuna o poveste din frinturi de amintire confruntate cu realitatea prezenta, este construit in jurul unei teme recurente la Modiano, cautarea identitatii.

Un carnet negru pe care naratorul, pe nume Jean, l-a umplut in anii ’60– anii tineretii sale– cu nume, adrese si fapte marunte, acesta este obiectul enigmatic de la care, dupa mai bine de patruzeci de ani, acelasi personaj incearca sa depene firele unui trecut nelinistitor, caci false nume ale celor pe care i-a cunoscut, false identitati il fac sa se intoarca, sa caute iar si iar adevarul propriei vieti. Proustian, romanul este o cautare a unui timp pierdut, a unor prietenii ratacite, in care vremurile de odinioara imbraca in nostalgie strazi pariziene, personaje, cafenele, o lume cu ale sale taine si straluciri voalate.
 
„Poate ca mai ales in orase ne incearca impresia ca am trai intr-un urias palimpsest, din care nimic nu dispare in intregime si pentru eternitate, chiar daca strazile nu mai sint chiar aceleasi ori unele cartiere au disparut de trei decenii. Prezenta lor dainuie insa in vazduh. (…) Cred ca tocmai asta caut sa exprim in romanele mele: cum sa treci de stratul de uitare, pentru a ajunge in spatiul unde timpul este transparent, asemenea unui avion care strabate o patura de nori ca sa ajunga in azuriul cerului.” (Patrick Modiano)
 
„O tinara misterioasa, tovarasi dubiosi, apartamente si camere de hotel, scena unei crime, ramificatii politice inspre Marocul postcolonial… Iata citeva din elementele pe care Modiano, grav si visator, le asterne pe pagina alba, semanind alaturi alte indicii– retinute mai ales din Nerval, Restif de la Bretonne, Baudelaire…– care mai mult adincesc enigma decit o limpezesc.” (Télérama)


Traducere din limba franceza de Elena‑Brandusa Steiciuc
Premiul Nobel pentru Literatura 2014

 

Patrick Modiano s-a nascut in Boulogne-Billancourt, in 1945. In copilarie a fost foarte apropiat de fratele mai mic, care s-a stins din viata la doar zece ani; socul mortii sale a marcat pentru totdeauna opera viitorului scriitor. Dupa absolvirea liceului, Patrick nu s-a inscris la universitate, alegind sa se consacre scrisului. Succesul a venit indata dupa prima carte aparuta, La Place de l’étoile (1968), dublu premiata. A publicat pina acum peste douazeci de romane – Villa triste (1975), Remise de peine (1988), Un cirque passe (1992), La Petite Bijou (2001) –, volume autobiografice sau de eseuri, piese de teatru, scenarii de film si carti pentru copii. Dintre cele mai importante distinctii primite amintim: Prix Goncourt (1978, pentru Rue des boutiques obscures) si Premiul Nobel pentru Literatura (2014), „datorita artei memoriilor, prin care a evocat destine omenesti dintre cele mai greu de inteles si a dezvaluit universul Ocupatiei naziste”. La Editura Polirom au aparut pina in prezent romanele Calatorie de nunta (2014), Bulevardele de centura (2014) si Iarba noptilor (2015).