Hristos, vita vietii noastre - Traian Dorz

„Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.“ (Ioan 15, 10)
Domnul Isus ne-a poruncit noua sa facem nu mai mult, dar nici mai putin de cum a facut El, fiindca El era unitatea de masura pentru ascultarea noastra fata de Dumnezeu.
 Daca paziti poruncile Mele – a spus El – dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui, veti ramane si voi in dragostea Mea, dupa cum si Eu raman in dragostea Lui, fiindca am implinit poruncile Lui cu ascultare deplina. in acest fel trebuie sa fim bine incredintati de acest adevar: dupa cum vom pazi, asa vom si ramane.
si dupa cat vom asculta, atat vom si fi. Masura pe care ne-o porunceste Domnul nu este o targuiala care sa sune cam asa: „Daca paziti cat puteti sau cat va convine fiecaruia“…
 Ci este o hotarare clara si categorica: „dupa cum si Eu am pazit“. Aceasta inseamna ca si atat de mult, dar si atat de bine, cum El a facut, ni se cere sa facem, sa implinim si noi voia lui Dumnezeu. Noi ne putem insela foarte usor, dupa cum se si in­sala foarte multi, crezand ca daca Dumnezeu este ne­spus de bun, noi putem fi oricum, ca putem face orice, ca putem merge oriunde ori sta oricum. Fiindca El pana la urma tot ne iarta. Gandind asa si facand asa, s-au inselat foarte multe suflete. si s-au pierdut foarte multi pe veci. Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu ne infatiseaza in intregimea lor poruncile lui Dumnezeu. si numai a­tunci nu ne inselam singuri, cand tinem seama de tot Cuvantul Sau, nu numai de o anumita parte din El, care ne-ar conveni noua. Noua ne-ar conveni, desigur, sa ramanem numai la Isaia 53; dar, daca nu tinem seama de Ezechiel 18, ne inselam nespus de amar. Noua ne-ar placea sa citim numai de la Ioan 3, 16 sau la I Corinteni 13; dar, daca nu ne cutremuram de I Ioan 3, 10 sau de Romani 2, 1-16, ne strapungem singuri sufletul cu osanda vesnica. Noua ne-ar fi pe plac totdeauna ca sa ni se spuna numai ca Dumnezeu este bland, iubitor, indelung rabdator si plin de mila. Dar cine ne-ar spune numai despre acestea – fara sa ne vorbeasca despre judecata, despre dreptatea, despre sfintenia si despre mania lui Dumnezeu impotriva pacatului – ne-ar face cel mai mare rau. Fiindca Dumnezeu nu este numai una din aceste virtuti, ci este toate acestea la un loc. El urmareste implinirea fiecareia dintre acestea fata de fapturile Sale, dar numai potrivit cu purtarea acestor fapturi fata de poruncile Lui, dupa cum este scris: Tu, Doamne, Te porti cu fiecare om dupa inima lui. Altfel de ce ar fi fost scrise acele instiintari?
 Draga suflete, daca nu vrei sa ai mari dezamagiri, nu te gandi numai la versetele care spun ca „Dumnezeu este Iubire“ sau ca: „Domnul este plin de bunatate“… Nu zice: Mai bine sa cad in mainile lui Dumnezeu decat in mainile oameniloR, ci teme-te de pacat si fie-ti groaza de rau, ca sa nu cazi nici in unele. Teme-te de pacatul fiecarei neascultari de voia lui Dumnezeu sau de a fratilor tai, fie-ti groaza de orice usuratica umblare fata de sfintenia si dreptatea lui Dumnezeu sau a Lucrarii Sale. Caci oricine face cu nebagare de seama lucrarea lui Dumnezeu este si va fi blestemat atat in fata lui Dumnezeu, cat si alor Lui. Tot ceea ce face Domnul este sfant si serios. si tot ce ne cere El este tot asa. Fiecare pas si fiecare cuvant ni se cere sa fie plin de cumpatarea unei intelepte si serioase vegheri. Nimic nu trebuie sa fie nici mai putin, nici mai usor decat ne arata Domnul ca a facut El.
si pentru tot ceea ce este mai putin si mai usor, in umblarea noastra, sa nu avem decat lacrimi si cainta; atat inaintea lui Dumnezeu, cat si inaintea fratilor nostri. Sa nu gasim scuze si dezvinovatiri, ci indreptare si pocainta, ca sa fim cum ne cere Domnul. Nici mai mult, nici mai putin. Caci ce a facut El putem si noi; ce n-a facut El sa nu facem nici noi.
 O, Mare si Sfant Dumnezeu Vesnic, Te rugam sa ne ierti de pacatul usuratatii noastre cu care am lucrat de prea multe ori in viata, atat in fata Ta, cat si in fata oamenilor.
Te rugam sa ne ierti ca prea multe din faptele noastre le-am savarsit usuratic, bizuindu-ne numai pe bunatatea si iubirea Ta, fara sa ne gandim cu cutremur la marea noastra datorie de a ne purta cu sfintenie si cu ascultare tematoare de Tine in tot ceea ce lucram, vorbim si gandim.
 Te rugam, ajuta-ne pe viitor, Preabunule Doamne, sa nu uitam niciodata dreptatea, judecata si mania Ta impotriva oricarei neascultari, ca sa nu pierim in pacatele noastre si sa nu ne pomenim inselati de usuratatea noastra la sfarsit.”