Haiducul Iancu Jianu. Adevar si legenda - Paul-Emanoil Barbu

Editia a III-a, revazuta si adaugita (cartonata)
Prefata de Dumitru Constantin-Dulcan
 

Ne intrebam ce l‑a determinat pe Iancu Jianu, boier de categorie medie, cu o existenta materiala sigura, sa se razvrateasca. Indiscutabil, simtul dreptatii a fost un motiv, care era inscris in genele sale. Crescand langa copiii celor sarmani, a asistat la „spectacole” care pe un om al echitatii de talia sa nu il puteau lasa indiferent. Atitudinea haiducului a fost o forma de protest social si national, dictat nu de instincte de ucigas sau de imbogatire, ci de spiritul justitiar cu care se nascuse. Iancu Jianu avea stofa de erou antic, chemat de dreptate, si nu de orgoliu sau de interese meschine.
Viata sa tumultoasa este plina de aventuri demne de eroii din basmele citite seara, pe vremuri, la lumina lampii. Faima construita in doar sapte ani de haiducie s‑a datorat neindoielnic si inteligentei sale, care a reliefat, pe masura vremii in care a trait, un geniu ridicat din popor, manifestat nu numai la dimensiuni populare, ci si istorice. Pentru acest motiv am dorit sa fie evocat, luand initiativa reeditarii acestei carti, a unui eminent cercetator in domeniul istoric, Paul‑Emanoil Barbu. (Dumitru Constantin-Dulcan)

* * *

In istoria romanilor, Iancu Jianu ramane, in primul rand, unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai haiduciei in spatiul etnic romanesc. Poate fi considerat un „Robin Hood al romanilor”, deoarece si el a ramas in istorie, ca si nobilul‑haiduc englez. Nemultumit profund de regimul fanariot, desi fiu de boier, acesta s‑a rupt de clasa din care facea parte pentru a trece de partea celor multi si oprimati, luand calea codrului. El a haiducit sapte ani (1810-1817), pentru ca apoi, in 1821, sa se alature cu fostii sai haiduci lui Tudor Vladimirescu, caruia i‑a fost un colaborator devotat. Numele sau devenise atat de raspandit, incat poporul il dorea a fi „un al doilea Tudor Vladimirescu”, ceea ce l‑a determinat pe Jianu ca, in 1823, sa incerce, dar fara succes, sa reaprinda flacarile Revolutiei de la 1821. Celebritatea numelui sau, creata prin faptele sale vitejesti, l‑a facut iubit de popor, l‑a introdus repede in legenda si in balada ce‑i poarta numele, care i se canta inca din timpul vietii si va ramane nemuritoare, ca si amintirea reputatului haiduc din Romanati, un exemplu insufletitor de barbatie, curaj, sacrificiu si daruire. (Paul-Emanoil Barbu)

RECENZII