Goliardice. Corespondenta (1973-1997) - Marian Papahagi, Ion Vartic

In Cluj e destul de placut: un fel de toamna-iarna cetoasa cu geamuri aburite in circiumi si lume multa inlauntrul acelorasi. (MARIAN PAPAHAGI)

Nu cred ca exista un sediu de redactie mai frumos decit acela al Echinox-ului. Chiar daca e vorba numai de aceasta camera a noastra, boltita si cu iz manastiresc… (ION VARTIC)

Imi permit deci sa afirm ca aceste scrisori, adesea goliardice in stil si continut, reprezinta crampeie de istorie literara, si merita sa fie cunoscute de cei care au trait in spiritul echinoxist, dar si de cei care nu au cunoscut acea epoca si acel mediu. Transcriind scrisorile care urmeaza, am simtit mereu ca tonul ludic al acestui schimb epistolar ascunde, de fapt, un joc serios. (LUCIA PAPAHAGI)

Scrisorile acestea imbogatesc cu nuante semnificative timpul trait cu tensiuni – dar, aici, mai ales cu destinderi ludice. Scoase din sertare dupa cateva decenii de la scriere, aceste epistole spun si ele, direct sau indirect, destule lucruri interesante si semnificative despre momentul redactarii lor si completeaza cu nuante noi portretele a doi prieteni care au gasit in ras, intr-un timp de multiple contaminari periculoase si intr-alt fel grave, o forma de terapie cat de cat eficienta. (ION POP)

RECENZII