Generalul Titus Garbea. Memorial si insemnari zilnice, volumul II - Silviu Miloiu, Titus Garbea

PRP: 7,90 lei (-14,94%)

Diferență: 1,18 lei

Disponibilitate: stoc indisponibil

alertă stoc

Autor: Titus Garbea, Silviu Miloiu

ISBN: 9786065371279

Editura: Cetatea de Scaun

Anul publicării: 2011

Pagini: 276

Categoria: Memorialistica

DESCRIERE

Partea cea mai consistenta a acestor marturii lasate istoriei de general este constituita de Memorialul pe care a inceput sa-l elaboreze in anul 1969 in contextul relaxarii regimului politic romanesc din a doua jumatate a deceniului al VII-lea si de la inceputul deceniului al VIII-lea. Primul caiet redactat de acesta si numerotat III A a fost finalizat in 1970, iar activitatea de redactare a acestora va continua si in urmatorii doi ani. Primul caiet contine „cuvantul inainte”, pe care l-am redat asa cum a fost conceput de autor, schema gandita de acesta memoriilor pe care le redacta cat si o nota explicativa cu privire la modalitatea in care a fost conceputa scrierea acestor memorii. Din schema memorialului aflam ca autorul a gandit redactarea amintirilor sale in trei parti: partea I – primul razboi mondial, partea a II-a – perioada interbelica si partea a III-a – al doilea razboi mondial. Titus Garbea explica si optiunea sa in ceea ce priveste elaborarea, mai intai, a memoriilor sale din perioada celui de-al doilea razboi mondial: „s-a redactat incepand cu aceasta ultima parte ca fiind cea mai importanta, iar evenimentele fiind mai proaspete in amintiri. Ulterior se va redacta „partea a II-a” – perioada dintre cele doua razboaie si apoi „partea I-a” – ce cuprinde amintiri din primul razboi mondial.” Din pacate, cercetarile noastre nu au dus la identificarea primelor doua parti ale memorialului si nu excludem posibilitatea ca acestea sa nu mai fi fost scrise niciodata. O posibila explicatie ar fi solicitarea venita din partea Marelui Stat Major de a redacta o lucrare cu caracter mixt pedagogic-metodologic-memorialistic cu privire la functia de atasat militar, lucrare ce trebuia sa raspunda la o serie de intrebari prestabilite, opera care a inceput sa fie redactata in ajunul Craciunului anului 1973 si care probabil nu i-a mai lasat timpul necesar sa-si finalizeze proiectul memorialistic. Din fericire, aceasta lucrare acopera memoriile generalului cu privire la perioada primului razboi mondial si la perioada interbelica, reusind astfel sa suplineasca absenta din colectiile Arhivelor Nationale Istorice Centrale (fond Manuscrise, dosarele 2087-2096) a marturiilor sale din aceste perioade. Ne propunem sa publicam acest manuscris in volumul al III-lea al operelor lui Titus Garbea.

Silviu Miloiu

Titus Garbea s-a nascut la 22 septembrie 1893 la Bucuresti. A fost licentiat in stiinte juridice la Universitatea Bucuresti. A studiat arta militara la Scoala militara de ofiteri de artilerie si geniu (1913-1915), la Scoala Superioara de Razboi (1921-1923), precum si in Franta (1918-1921), si mai tarziu, cand era deja general cu o stea, in Germania (1943-1944). In anul1916, sublocotenentul (promovat la gradul de locotenent un an mai tarziu) de artilerie a participat la luptele din regiunea natala a Gorjului pentru impiedicarea patrunderii inamicului prin trecatorile montane spre sudul Romaniei, iar ulterior a continuat sa-si serveasca patria in bataliile pentru apararea Bucurestilor. Un an mai tarziu, in 1917, participa la luptele defensive glorioase de aparare a Moldovei – singura provincie romaneasca care scapase de ocupatia inamica. Dupa pacea umilitoare din anul 1918 (tanarul ofiter a fost delegat sa participe la discutiile de armistitiu), Titus Garbea va trai, alaturi de intreaga armata romana, euforia victoriei Antantei si a infaptuirii Romaniei intregite. Cariera tanarului ofiter va parcurge o traiectorie ascendenta in perioada interbelica, fiind promovat la gradele superioare de capitan (1919), maior (1927), locotenent-colonel (1934) si colonel (1939). Titus Garbea a primit insarcinari de a participa ca expert militar la Conferinta de Pace de la Paris (in anul 1919), la reuniunile Micii Intelegeri, a fost profesor de geografie militara la Scoala de Artilerie si la Scoala Superioara de Razboi, a activat in cadrul Sectiei a 4-a din Marele Stat Major(1931-1934)si a condus Biroul Operatii din Sectia a 3-a din Marele Stat Major(1934-1937). Ulterior, in calitate de atasat militar al Romaniei in Germania, Elvetia si Olanda (1937-1940), Titus Garbea a cunoscut nemijlocit deciziile care au pregatit si au declansat cel de-al doilea razboi mondial, iar in cea de atasat militar in tarile nordice si baltice, cu resedinta la Stockholm (1940-1942), a fost martor al unor evenimente cruciale pentru istoria regiunii baltice, precum ar fi Razboiul de Iarna (pe care l-a analizat cu multa minutiozitate in rapoartele sale transmise la Bucuresti), invadarea Danemarcei si a Norvegiei (9 aprilie 1940), anexarea Tarilor baltice (finalizata in august 1940), inceperea si desfasurarea primei etape a Razboiului de Continuare finlandez (Jatkosota), precum si multiplele dificultati intampinate de Suedia in mentinerea neutralitatii sale. Ca si in cazul misiunii sale anterioare, ofiterul roman a lasat o excelenta impresie asupra gazdelor sale, o marturie a acestui fapt fiind decorarea sa cu „Ordinul Spadei” de catre Suedia si cu „Crucea Libertatii” de catre Maresalul Mannerheim – moment care este, de altfel, reliefat in memoriile generalului. Insarcinarile sale in calitate de sef al Detasamentului de legatura „Colonel Garbea” cu Grupul de Armate Sud (1 iulie 1942 – 1 mai 1943), de comandant al Brigazii 18 Artilerie (1 mai 1943 – 24 martie 1944) si de sef al Detasamentului roman de legatura cu OKH-ul (24 martie 1943 – 21 august 1944) au reprezentat unele dintre cele mai dificile prin responsabilitatile care i s-au atribuit, acestea constituind, totodata, si dovada unei inalte aprecieri a calitatilor sale de militar si de diplomat. De altfel, ca semn de pretuire a meritelor sale pe plan militar, in anul 1943 a fost inaintat la gradul de general de brigada (cu o stea). Trecut la dispozitia Presedintiei Consiliului de Ministri si a Ministerului Apararii (22 august 1944 – 7 aprilie 1945), aceasta a primit un cateva luni mai tarziu misiunea de a comanda Corpul IV Artilerie (8 aprilie 1945 – 9 august 1946), cantonat in Oltenia de Nord, misiunea sa fiind aceea de a asigura paza militara a tezaurului Bancii Nationale, ascuns la Manastirea Tismana si in imprejurimi. Trecut in rezerva in anul 1946 si in retragere in anul 1947, generalul va avea de indurat vicisitudinile regimului comunist. General respectat, poliglot, spirit ramas lucid chiar la o varsta inaintata, generalul Garbea a avut sansa de a fi martor la caderea regimului comunist. Ulterior, meritele sale au inceput sa fie recunoscute si a fost inaintat, la implinirea varstei de 100 de ani, la 17 septembrie 1993, la gradul de general-locotenent (cu 2 stele), pentru ca apoi sa ii fie conferite gradele de general de corp de armata (r) (19 septembrie 1996) si de general de armata cu patru stele (r) (22 septembrie 1998) „pentru merite deosebite in intreaga sa activitate desfasurata in cele doua razboaie mondiale”. Avea sa fie, de asemenea, decorat cu medalia „Crucea comemorativa a celui de-al doilea razboi mondial, 1941-1945”. La scurt timp dupa aceasta, Generalul Titus Garbea a incetat din viata in decembrie 1998, la varsta de 105 ani.