Generalul armatei moarte - Ismail Kadare

Traducere de Marius Dobrescu

 

Cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare, tradus in peste 40 de tari, Generalul armatei moarte este o cutremuratoare poveste atemporala despre vinovatie – personala si colectiva – si destin, definitorie pentru  intreaga opera a scriitorului albanez. In 1983, a fost ecranizat in regia lui Luciano Tovoli, avandu-i in distributie pe Marcello Mastroianni, Michel Piccoli si Anouk Aimée.

 

La 20 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, un general italian este trimis in Albania pentru a recupera si repatria ramasitele soldatiilor cazuti in lupta. Ajuns acolo, intalneste un general german sosit intr-o misiune similara. Calatoria, proiectata intr-o atmosfera onirica, in timpul careia incearca sa isi indeplineasca sarcina – o datorie de onoare fata de cei care si-au pierdut viata –, se transforma intr-o explorare de sine si o coborare in infern.

ISMAIL KADARE s-a nascut la Gjirokastra, in Albania, in 1936. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra (1971; Humanitas Fiction, 2012), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978, Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Calaretul cu soim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele care investigheaza vieti pe granita neclara dintre libertate si necesitate. Ismail Kadare este si autorul unor eseuri si scrieri memorialistice. A fost recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care Prix Mondial Cino Del Duca (1992), primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015). In anul 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste 40 de tari.