Fosta inchisoare politica de la Ramnicu Sarat, Romania - Radu-Alexandru Dragoman

Dupa caderea regimului comunist din Romania in 1989, fostele inchisori politice ce au compus sistemul concentrationar comunist (mai ales cel din anii 1948–1964) au devenit importante „locuri ale memoriei” in cadrul procesului de reevaluare a trecutului recent. Numele acestor inchisori au devenit binecunoscute mai ales in urma publicarii amintirilor din detentie ale multor detinuti politic, a interviurilor realizate cu supravietuitorii represiunii politice sau a filmelor documentare si artistice dedicate experientelor carcerale. De-a lungul timpului, unele dintre inchisorile „celebre”, precum cele de la Sighetu Marmatiei sau Pitesti, au fost transformate in muzee memoriale, in timp ce altele au fost luate in considerare pentru a fi convertite in muzee, cum este cazul inchisorilor de la Jilava si Ramnicu Sarat. Chiar si in cazul acelor inchisori ce au continuat si dupa 1989 sa functioneze ca atare (e. g., Aiud si Gherla), trecutul recent al acestora a fost semnalat prin constructia in apropiere a unor monumente memoriale, ridicate de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania. Nu in ultimul rand, fostele inchisori politice au devenit subiect de interes pentru istorici: spre exemplu, in 2008, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania (infiintat in 2005) a publicat un Dictionar al penitenciarelor din Romania comunista; un alt volum a fost dedicat fostei inchisori politice din Pitesti; recent, a fost publicata o carte despre istoria inchisorii din Ramnicu Sarat de la infiintarea sa in 1862 si pana la instalarea regimului comunist in Romania in 1947, in timp ce alte doua carti despre istoria aceleiasi inchisori in perioada comunista sunt in curs de finalizare. In ciuda acestui interes pentru fostele centre de detentie politica comuniste, cunoasterea lor a ramas una abstracta, realizata pe baza descrierilor fostilor detinuti politic si, eventual, a planurilor de arhiva. Fostele inchisori politice comuniste au fost reduse la un simplu decor al evenimentelor petrecute intre zidurile lor, singurele considerate a fi relevante, materialitatea fiind cu totul ignorata. (din „Introducere”)

RECENZII