Fluturi de lampa. Poeme - Ion Noja

Volum editat impreuna cu Editura Caiete Silvane

 

La ora unui bilant existential si liric, Ion Noja se mentine in spatiul reflectiei grav-melancolice, vorbind cu un anume scepticism despre cele crezute eterne si resimtite ca trecatoare, despre vinovatii trecute si cainte melancolice – „o vinovatie de penumbre gata de ispasire” – pastrand un fel de distanta egala fata de tensiunea dramatic angajanta si seninatatea contemplativa. In cateva poeme, cele mai bune, printre care si acela ce da titlul volumului, sugereaza prezenta statornica a unei lumini launtrice de care cuvintele se simt atrase ca efemeridele, altadata acelorasi cuvinte li se intind capcane, ca intr-o ars poetica stanesciana, iar altundeva se reprezinta in ipostaza celui care, foarte sugestiv, „inchidea pleoapele la timp,/ sa nu risipeasca in intunericul de afara/ lumina de sine ce i-a ramas”.

Mai putin atras de substante palpabile si palpitande, subiectul liric prefera sa plasticizeze concepte si ramane, in genere, la acest procedeu, intr-un discurs in concentrat, urmand cai de metaforizare nespectaculoase, in linia unei anumite traditii a liricii reflexive: in tacere, de pilda, descopera „oseminte de cantec”, sapa fantani in cuvinte, inchipuieste insomnia ca pe o „planta diforma si agatatoare”, vede „timpul cu bratele pline de intamplari neintamplate”, simte ca „la altarele gandului palpaie asteptarea”, pune in cosul unei fetite, cu mana bunicii, „un ghem facut chiar din firul vietii”, inregistreaza petele lasate de intamplari pe „camasa resemnarii”, vede „inima inhamata la viata”, nu lipseste nici cate-un Zeu in trecere… Astfel de ecuatii imagistice sprijina o poezie orientata spre gnomic si sapiential, recurgand uneori si la un soi de „poante” ce speculeaza, mai mult sau mai putin indemanatic, ideea aproximata in vers. E o formula, desigur, mai cuminte decat altele posibile, mai putin spectaculoasa, riscand cateodata conventia, dar care e concurata benefic de franchetea rostirii confesive, ce corecteaza prin „sinceritate” ceea ce mecanica metaforizarii la indemana putea sa afecteze ca expresivitate strict verbala.

* * *

Ion Noja s-a nascut la 9 martie 1942 in Sanmihaiu-Almasului, judetul Salaj. Este poet si prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj.
Volume: Poduri suspendate, versuri, 1979; Umbra faraonului, versuri, 1981; Geamantanul cu greieri, versuri, 1985; Discutie in crangul de liliac, proza scurta, 1988; Serbare campeneasca, roman, 1989; Singur printre mafioti, roman politist, 1992; Sapte la rand, roman politist, 1993; Anamara, 1994; Nu am nici o dovada, versuri, 2001; Manual de tristeti folositoare, 2006; Intainuiri la vedere, cugetari, 2013; Solarele ascunderi, versuri, 2013.