Flori, fete, fite sau baieti - Cezar Parlog

Literatura nu este o creatie ex nihilo si, astazi, mai mult decat in toate timpurile, constientizam ca esenta ei, ca arta, e una de cunoastere, oferita de conditia umana, ca loc de intalnire a cuvantului cu viata, in triada: ordo idearum (ordinea ideilor), ordo rerum (ordinea lucrurilor), ordo amoris (ordinea afectului).
O exemplificare elocventa in acest sens este cartea Flori, fete, fite sau baieti, aparuta la Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2014, care marcheaza si debutul editorial al prozatorului Cezar Parlog. Pentru povestirile Carabusul auriu, Avram Iancu si cuiele si Perseverenta este mereu roz-albastra din acest volum, autorul a primit Marele Premiu Marin Preda si Premiul Revistei Luceafarul de Dimineata, la concursul de proza scurta din cadrul Festivalului National de Literatura „Marin Preda”, Alexandria, 2014.
Volumul (188 de pagini) cuprinde 25 de proze scurte, inegale ca lungime, dar si valoric, si o erata, care-l lamureste pe cititor ca: „... nu tot ce-i scris in literatura trebuie sa fie si adevarat! Nu-i obligatoriu sa va descoperiti printre personaje, sa identificati fapte si intamplari, sa va bucurati cand va regasiti sub forma unui personaj pozitiv si sa-i spargeti nasul autorului in celalalt caz. Nuu, nici vorba! Aici e vorba numai de creatie, de inventia mintii autorului. Iar orice poveste la persoana intai este autofictiune, nu autobiografie; doar o mica diferenta.
(Nicoleta Milea, Revista Luceafarul)

Pe Cezar Parlog, ideea unei carti pare sa-l fi prins ca pe unul care nu a auzit desteptatorul: ametit de somn, ia ce haine gaseste la prima scanare si iese grabit, pentru ca e pe cale sa rateze interviul de angajare (sau, cine stie, de primire in U. S. R. – daca de interviu ai nevoie ca sa fii acceptat acolo).

Prozele stranse in volumul sau de debut sunt si lungi, si scurte, si obraznice, si cuminti, si eliptice, dar si limpezi, de o diversitate aproape dezarmanta, incat te intrebi de ce asa, de ce selectia asta grabita, marturisita chiar pe manseta cartii: „Titluri adunate in fuga. Selectii si trieri. Stiluri si lungimi diferite, eclectism aproape total. Schite, exercitii, povestiri, intamplari cu aer inocent, ironic, erotic, nevrotic sau din zona SF-ului. Cuminti ori cu iz patologic. Un veritabil puzzle; un amalgam…”

(Constantin Pistea, recenzie)

RECENZII