Firida Rusinii - Ismail Kadare

Traducere: Marius Dobrescu

Romanul Firida Rusinii face parte din „ciclul otoman“, scris de Ismail Kadare in anii ’70, care ii ofera prilejul unei meditatii asupra opresiunii si a terorii intr-un stat totalitar.
In prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe fundalul decaderii inevitabile a Imperiului Otoman, Ali Pasa din Ianina isi cladeste un principat independent. Pentru a preintampina extinderea rebeliunii, sultanul il pedepseste cu cruzime, expunandu-i capul in piata centrala din Istanbul, in firida destinata tradatorilor. Ismail Kadare reconstituie cariera acestui personaj misterios, nascut albanez, dar integrat perfect in mecanismul inselator al administratiei otomane. Ali Pasa — admirator al lui Napoleon Bonaparte, cu care a intretinut relatii diplomatice, si al poetului George Byron, pe care l-a gazduit in drumul acestuia spre Grecia — a dus o viata plina de fast, dar s-a comportat ca un satrap oriental, strivind fara mila orice tentativa de a i se contesta autoritatea. Fara sa-si propuna sa scrie un roman istoric, Kadare recompune cu detalii de mare finete atmosfera capitalei otomane, dominata de puterea absoluta a suveranului, precum si angrenajul cumplit caruia ii cad victime nu numai cei invinsi, ci si invingatorii.

ISMAIL KADARE s-a nascut la Gjirokastra, in Albania, in 1936. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra (1971; Humanitas Fiction, 2012), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978, Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Volumul Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre cele mai importante nuvele istorice ale sale. Ismail Kadare este si autorul unor eseuri, scrieri de memorialistica, precum si al cartii-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Este recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care Prix Mondial Cino Del Duca (1992), primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015). Pe 1 ianuarie 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste patruzeci de tari.