Fictiunea jurnalului intim. Volumele I-III - Eugen Simion

„Nu stiam cand a aparut prima editie din aceasta monumentala, pe bune, trei volume – 330 +471 +574 = 1375 pagini, ce alcatuiesc Fictiunea jurnalului intim (Editura Tracus Arte, 2018) a lui Eugen Simion. Critic literar, istoric literar, eseist si memorialist la randul sau, profesor de literatura decenii in sir la Universitatea Bucuresti, o viata de 85 de ani recent impliniti si frumos omagiati de colegii de breasla – sa amintim nu doar momentele de la Academia Romana, ci si de generosul si cuprinzatorul articol comis de, in general, rezervatul Mircea Martin etc – reprezinta pentru Eugen Simion prilejul de a ne arata si oferi un elegant exemplu  ca se poate imbatrani si frumos. Ma opresc aici cu paranteza encomiastica pentru a reveni la noua tiparitura. A fost suficient sa citesc un Cuvant inainte la editia din 2005, un Argument la editia III–a din 2018 si o Introducere din 2001 insirate una dupa alta ca uvertura la Nunta lui Figaro, ca sa deslusesc parcursul si rezultatele unei munci intinse pe multe decenii. Sigur ca astfel de intreprinderi laborioase nu au decat un succes de prestigiu in interiorul breslei literare (si nici macar  intotdeauna) si sunt lipsite, din pacate, o spun cu amaraciune, de popularitatea pe care ar merita-o cu prisosinta. Asta e, nu cred in progres si nici ca se va schimba ceva in mentalul colectiv romanesc nici peste 200 de ani…In fine, trei volume dense ca substanta si evident interes din parte-mi pentru genul confesiv-memorialistic. Chiar daca, asa cum analizeaza si Eugen Simion cu cartile pe masa tot incercand sa-l combata cu argumente pe G. Calinescu ( de parca cei de azi ar mai fi interesati de G. C!) materialul este imens si cantitatea de sortat, pus pe caprarii si pritocit la obiect uriasa. Dar nimic nu-l descurajeaza pe autor si realmente reuseste un tur de forta. Ce contin deci cele trei volume. Primul tom, Exista o poetica a Jurnalului?, o introducere in chestiune cu paranteze teoretice si o randuire pe sorturi, al doilea, Intimismul european, se ocupa, la concret cu luarea la refec a diverselor productii de gen din ultimele secole – Pepys, Stendhal, Tolstoi, Gide pana la Michel Tournier. Ca apoi, in volumul trei, Diarismul romanesc, diarismul acesta, in romaneste nu prea suna bine etc, sa avem prezentate si extrem de atent analizate jurnalele compatriotilor nostri. De la pitorescile observatii si note ale lui Dinicu Golescu si Ion Codru Dragusanu la concisele si acrele deseori notatii ale lui E. Lovinescu si ajungand apoi in imediata noastra contemporaneitate. Prin realizarile de exceptie ale unor literati de prestigiul lui  Radu Petrescu, I. D. Sirbu, N. Steinhardt si Mircea Zaciu, care, nu ar fi exagerat sa consideram, au atins in aceste texte/jurnale/metanaratiuni etc confesiv-memorialistice momentul de maxima realizare literara. Cine este interesat de literatura romana, in general si de chitibusuri ale istoriei ei va gasi momente de mare satisfactie la lectura acestor tomuri de serios inventar proxim al genului.”
Bedros Horasangian