Teza de doctorat a Anei-Maria Cornila izbuteste o combinatie fericita de teorie literara si analiza textuala. […] Capacitatea de a folosi cu limpezime si discernamant bibliografia de specialitate in definirea celor doua notiuni-cheie ale lucrarii e probata cu brio in capitolele II si III. Arhitectura interna in linii mari simetrica a acestor capitole e menita sa reliefeze convingator puntile ce leaga cele doua teme mari ale lucrarii, ca forme complementare de apropriere si prezenteificare a trecutului cultural, fie ca este vorba despre destinul marilor creatori sau despre creatiile acestora. Metatextualitatea si autoreferentialitatea sunt readuse constant in discutie, cu innoite rafinari, deopotriva in partea teoretica cat si in cea hermeneutica a lucrarii. As remarca in treacat o inedita „arta a suspansului”, intretinuta prin invocarea repetata, de fiecare data sub alt unghi de observatie, a exemplelor literare ce vor fi comentate in extenso in partea finala. – Liviu PAPADIMA

Primul lucru ce trebuie observat este oportunitatea temei alese de dna Ana-Maria Cornila. Pe de o parte, aceasta se afla in perfecta concordanta cu evolutia din ultimele (sase? sapte?) decenii ale literaturii romane si straine deopotriva – care, „sfant trup si hrana siesi”, „rupe” din ea insasi asemenea Nastratinului barbian, chiar daca nu cu aceeasi finalitate de sublim egotism si egoism, ba tocmai dimpotriva… Pe de alta, insa coerent cu motivatia anterioara, tema vine sa umple un gol in teoria, critica si istoria literara de la noi. Nu in sensul unei noutati absolute. Biofictiunea si palimtextul i-au preocupat pe multi teoreticieni si practicieni, mai ales postmoderni sau stimulati de postmodernitate, intr-o epoca de triumf (si teoretic, si aplicativ) al inter- si metatextualitatii. […] Noutatea de ansamblu a prezentei abordari sta in tratarea autonoma a celor doua chestiuni, intr-o abordare similimonografista. […] Veritabila contributie de istorie literara. – Nicolae MECU

Cele doua formule romanesti analizate demonstreaza ca in literatura postbelica putem vorbi despre un ethos livresc ce reconfigureaza identitatea autorilor din trecut, transformandu-i in personaje si reformuleaza identitatea lectorilor din prezent, convertindu-i in autori. Ethosul livresc este insotit de o estetica a memoriei, o estetica a celebritatii, respectiv de o estetica a citarii, menite sa reconfigureze relatia dintre autorul canonic si posteritatea sa literara – autori si cititori. Reintalnirea cu marii clasici ai literaturii intra asadar in biografia scriitorului/cititorului postmodern, specializat in dirijarea/ descifrarea traficului intertextual instaurat intre arhiva trecutului si repertoriul prezentului. Preocuparea scriitorilor contemporani pentru cartile despre carti, pentru metadiscursurile livresti, este un reflex al prestigiului literaturii, careia i se aduce un omagiu, al memoriei culturale pe care autorii doresc sa o conserve, dar ramane in acelasi timp si un gest lectorial egocentric, de textualizare a placerilor livresti, a empatiilor si obsesiilor culturale ale unui cititor-creator. – Ana-Maria CORNILA-NOROCEA

Ana-Maria CORNILA-NOROCEA (n. 10 aprilie 1979) a scris articole si studii de critica literara, teorie literara, hermeneutica, literatura comparata in Limba si literatura, Vatra Veche, ProSaeculum, Plumb, Acta Iassyensia Comparationis. A publicat doua volume de eseuri critice: Reverii critice (2006) si Identitati critice (2013).