Femeia care si-a pierdut barbatul - Sādegh Hedāyat

„In masura in care Hedāyat se consuma pentru ochii negri a unei Sofia eterne, el e companionul tuturor vizionarilor din Iran: e, astfel, in mod dureros si fara speranta, persan. Dar in masura in care isi comunica experienta in angoasa existentiala a omului de azi, e teribil de modern. In aceasta opera stranie, mutilata cautare de sine se exprima, paradoxal, in limbajul universal al arhetipurilor.” – Dārius Sāyegān

„Primul sinucigas din literatura persana, Sādegh Hedāyat este si primul scriitor iranian care a rupt cu traditia savanta, a criticat orice forma de despotism, politic sau religios, care a declarat deschis ca omul e un inger cazut, ca nu mai exista cer, ca infernul e aici.” – Roland Jaccard

„Inainte, proza nu exista, literatura persana nu era decat poezie. Hedāyat a inteles ca nenorocirea noastra era integrismul inainte de integrism. Iranul a fost mereu integrist.” – ‘Ali Erfan

In ciuda unor obsesii arhetipal-existentiale, sunt mai multi Hedāyat intr-unul singur, iar prezenta aparitie editoriala evidentiaza destul de bine aceasta constatare. Un soi de „fatarnicie” cautata, unde se inradacineaza raul de a trai al unui om care a suferit toata viata de a nu se fi regasit pe sine nicaieri: nici in societatea iraniana, unde se sufoca, nici in Occidentul atator promisiuni, de unde s-a simtit respins si unde s-a sinucis (Paris), dupa ce, in Franta, a doua sa patrie, i s-au receptat scriitura obscura din Bufnita oarba si viziunea unui Kafka oriental. […] Nu putem intelege sensurile scrisului hedāyatian, daca ignoram ca suferinta e o experienta terestra originara, modul funciar de a trai si de a se raporta la viata. Mai mult, e constitutiva logicii viului, e universala asadar. Somnul si uitarea sunt, ca in Bufnita oarba, singurele remedii ce au un oarecare efect asupra personajelor lui Hedāyat. Si daca scrisul, practicat, evident, ca un fel de exorcism, poate intarzia scadenta ineluctabila, el poarta in fiecare clipa marca a ceea ce ar trebui sa numim infrangere, impartita, si aceasta, intre doua registre insuportabile: halucinatia si sarcasmul… – Gheorghe Iorga

Sādegh Hedāyat (n. 1903, Teheran, Iran – d. 1951, Paris, Franta) este cel mai mare scriitor iranian modern. A inceput studiile superioare (chirurgie dentara, inginerie, studiul limbilor preislamice si al culturii vechiului Iran) in Franta, dar le-a abandonat pentru a se dedica literaturii, devenind prozator, critic literar, eseist. A calatorit in cateva tari europene si in India. In Occident, a starnit admiratia lui André Breton, Henry Miller, Roger Caillois, Henri Massé, André Rousseaux. A tradus in persana texte ale unor mari prozatori occidentali, printre care, „Metamorfoza” lui Kafka. Capodopera sa ramane romanul „Bufnita oarba”.