Fata doctorului Ambrozie - Demetru Iordana

  Fata doctorului Ambrozie se intituleaza romanul de debut al tanarului si talentatului scriitor, d[omnul] Demetru Iordana. Este o carte densa, chiar stufoasa, in care autorul urmareste cu debitul si antrenul unui prozator innascut, intamplarile putin comune ale unei eroine de exceptie. Fania Ambrozie, sau, pe numele ei curent in care autorul a strecurat cu intentie un anume talc, Fata doctorului Ambrozie intampina pe cititor chiar din pragul romanului si-i retine atentia cu frumusetea ei invaluita de taina, ca o Meduza de legenda, ce si-ar fi exercitat asupra ei insasi intai, darul hipnotic. Vlastar al unei familii cu arbore genealogic de distilate seve, Fania reprezinta la fizic si la moral tipul ambrozian (pentru a folosi chiar termenul autorului) al eroinei, in timp ce Sonia, nepoata doctorului Artemie Cluceru, ar reprezenta, daca ne e ingaduit acest circumstantial joc de cuvinte, tipul lombrozian, dat fiind ca ascendentii Soniei au practicat crima si dementa, iar senzualul si patimasul dr. Artemie Cluceru nu s-ar da in laturi de la nici o infamie, dovada scena de intens dramatism, dintre el si Fania, cand rafinatul Caliban se napusteste asupra Mirandei.
   Contrastul dintre feminitatea frigida, de statura helenica a Faniei si neastamparul de bacanta al Soniei este unul din farmecele, cu atentie realizat, al romanului si cu atat mai pretios cu cat el deriva din libera desfasurare a intamplarilor. Negresit, d[omnul] Demetru Iordana nu e strain de anume intentii, zidite cu premeditare la temelia romanului sau. Incursiunile sale in genealogia eroilor, simetria cuplurilor, cei doi doctori, cele doua eroine, cei doi eroi, inconformistul si tulburatorul Horia fata in fata cu Dinu Nistor, inginerul delicat si omul programului, puritatea rustica a Evei, pe care noroiul Capitalei nu izbuteste sa o manjeasca si chiar insasi titlurile celor trei parti ale volumului: Legea mecanica, Legea vietii si Legea artei arata ca tanarul nostru romancier si-a gandit subiectul si si-a organizat materialul cu pasiunea unui adevarat neofit, pentru care simbolurile si principiile n-au avut cand sa-si iroseasca prestigiul.

   Cam asa va fi procedat, poate, si d[omnul] N. Papatanasiu in Sonata dobrogeana, deosebirea dintre cele doua romane si cei doi autori este ca la d[omnul] Demetru Iordana meticulozitatea studiului n-a inabusit pe romancier, in timp ce d[omnul] Papatanasiu nu s-a lasat in voia curentului epic, cu toate ca romanul sau este unul de atmosfera dunareana si autorul un categoric, desi nestrunit, cunoscator al apelor.

   Debitul narativ al romanului si scrisul de un constant nivel literar salveaza multe din situatiile dificile, riscante sau chiar artificioase si fac din Fata doctorului Ambrozie o lectura de continuu interes.