Fara Vangelis - Cristina Butnaru

Definitia scriitorului francez Charles Du Bos cum ca,, literatura este locul de intalnire a sufletelor”, se pliaza bine pe romanul Fara Vangelis. Cartea musteste de viata. Nu spun viata la modul ideal, ci viata asa cum este in fapt cu toate bucuriile si asperitatile ei, cu umilinte, esecuri, nefericiri sau iluzia fericirii, tradari, santaj sentimental, orgolii, intrigi, personaje frustrate, unele oneste, altele grosiere, adica toate ingredientele care compun viata, alcatuiesc realitatea cotidiana. Privita pe intregul ei, cartea retine atentia prin cel putin trei calitati: infuzie intelectuala cu evidente accente psihologice asupra personajelor, patos moral in contextul unui hatis de fapte si atitudini, distinctia tehnicii stilistice. Cristina Butnaru construieste un roman de fictiune printr-o transfigurare a realitatii, cu un mozaic de caractere pe care le gasim in imediatul nostru. O saga nu doar a unei familii, ci si a unui timp incalcit, extrasa din cenusa fierbinte a realitatii. O saga doldora de nelinisti, de suflete ravasite care isi cauta lecuirea, isi cauta luminisul, isi cauta speranta.
Cu verva lingvistica, folosind extins si bine elaborat arta dialogului, autoarea reuseste sa isi puna in valoare talentul creativ, venind in arealul literar cu o carte interesanta in continut si forma. O autoare care nu scrie pentru a face apologie nimicului, ci are ceva de spus si o spune la modul estetic, articulat, rotund. O carte care poarta in ea sigiliul originalitatii autoarei si, indraznim sa spunem, largeste universul spiritual al cititorului.