Familia lui Pascual Duarte (Camilo Jose Cela)

Premiul Nobel pentru Literatura, 1989

Primul roman al lui Cela, Familia lui Pascual Duarte, a aparut mai intii in Argentina, din cauza continutului considerat prea violent in climatul tensionat de dupa Razboiul Civil din Spania, si a cunoscut o popularitate enorma in deceniul urmator. Cartea este o autobiografie fictiva care povesteste viata unui ucigas aflat in spatele gratiilor, in asteptarea condamnarii la moarte. Pascual Duarte este un criminal singeros, dar si o victima a unui mediu social distructiv, iar viata sa reflecta realitatea cruda a Spaniei rurale din timpul dictaturii franchiste. Este un personaj ce aminteste de Strainul lui Albert Camus prin starea de vid interior cu care se confrunta.

 

„Majoritatea cartilor au de asteptat, inainte sa devina clasice; dar absolut totul in Familia lui Pascual Duarte – conceptia, grandoarea temei abordate, dezolarea, cumpatarea – este material pentru o opera clasica inca de la bun inceput.“  (Alastair Reid)

 

„In cazul lui Pascual Duarte, mai ca a trebuit, cind a venit momentul, sa recurg la chirurgie, nu numai ca sa-l curat de ceea ce era de prisos, ci si ca sa-i restitui ceea ce i se furase; pina la urma, din fericire, a fost de ajuns o sapuneala zdravana. Desi acum, recitindu-l dupa atitia ani, am fost tentat sa-l dichisesc cu mai multa grija si osteneala, am preferat totusi sa las lucrurile, in esenta, asa cum erau si sa nu ma ating de nimic.“ (Camilo Jose Cela)

„O carte memorabila... Familia lui Pascual Duarte ii confera scriitorului un loc de vaza in traditia picaresca spaniola si, totodata, un loc aparte in contemporaneitate, alaturi de Celine sau Malaparte.“ (New York Times Book Review)

 

„Dupa Don Quijote, Familia lui Pascual Duarte este probabil cea mai citita carte in Spania!“ (The New York Times)

 

Traducere din limba spaniola de Mona Tepeneag