Falsa identitate - Mirela Oprea

 

- Se pare ca inca nu te-ai obisnuit cu aceste imagini deplorabile sau mirosuri. 
Fata se intoarse brusc si fata i se lumina cand dadu cu ochii de Robert. 
- Ma bucur sa te vad si, pentru Dumnezeu, nimeni nu s-ar putea obisnui cu asa ceva, Rob. 
- Ai intarziat, o intrerupse scurt Robert, facand pe interesantul. 
- N-ai de unde sa stii, nu ai ceas, il intarata ea cu ochii stralucind. 
Robert pufni ofensat. Ridica ochii spre cer preocupat si privi spre soare. 
- Stii destul de bine, Jo, ca n-am nevoie de ceas, am simturile bine dezvoltate, iar ochii si soarele imi sunt de ajuns deocamdata. 
Inima fetei tresalta de bucurie. Doar cei mai apropiati ii spuneau Jo. 
- Serios, isi ingusta ea ochii amuzata, si ce anume te ajuta cand soarele nu mai este pe cer? 
Baiatul ridica indiferent din umeri. Era o treaba usoara, la urma urmei nu degeaba isi castigase numele de "copoiul". 
- Am al saselea simt, raspunse mandru baiatul, am crescut printre orbi, ai uitat?