Extazul mistic. O teologie a experientei, Teza de doctorat in teologie - Eugen Adrian Truta

Avem in fata un volum care ar putea fi foarte util celor dornici sa creasca duhovniceste; el contureaza o optica sistematic-patristica asupra extazului mistic. Maxima intensitate a trairilor duhovnicesti in Ortodoxie se concentreaza in ampla si fascinanta tema a „vederii lui Dumnezeu”, corelata conceptului de „extaz mistic”, termen polisemantic, beneficiind de nenumarate variante de sinonimizare: „rapire” (harpazein), „iesire din sine spre transcendent”, epektaza (tindere spre Dumnezeu, experienta intensa a dorului dupa El), „experienta deplina a harului”, „experienta a int unericului supra-luminos”, „intalnire personala cu Dumnezeu” etc. Intreg periplul de cercetare academica al autorului ne pune in fata dilemei: cum se impaca experienta theoptiei cu neputinta de a-L vedea pe Dumnezeu proclamata pe alocuri de Sfanta Scriptura (si cu neapropierea Lui?). Raspunsul final al autorului prezentei lucrari este convingator, bine argumentat; el ne conduce atat pe culoarul patristic (conform caruia „Persoana” teoptiei este Tatal), cat si pe cel hristologic („Logosul” este Cel cu Care interactionam), si pe cel ermeneutic-triadologic. Cercetarea ne convinge ca Isaia („…in anul mortii regelui Ozia, am vazut pe Domnul stand” – Isaia 6, 1) nu-L contrazice pe Hristos („Nimeni nu L-a vazut pe Tatal; Fiul Cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Aceluia I s-a descoperit”), ci e in deplin acord cu Acesta. Experienta avuta in obiectiv de autorul prezentei lucrari are o importanta capitala pentru viata duhovniceasca a fiecaruia dintre noi. Doar o astfel de experienta consolideaza certitudinile credintei: credinta nu trebuie sa fie o stare de „presupunere ca Dumnezeu exista”, ci o stare de „simtire” a lui Dumnezeu; acesta este unul dintre obiectivele majore ale lucrarii pastorale. Pentru a realiza acest parcurs, de la „presupunere” la „simtire”, e obligatorie o exprienta de contact direct cu Divinul, de maxima intensitate. Asa ca autorul nostru face o calatorie prin Sfanta Scriptura, prin operele Sfintilor Parinti, prin experienta recenta a Bisericii si printre cateva marturii din cultura pentru a inventaria si analiza experiente relevante, din punct de vedere pastoral, de „extaz mistic”. Intregul volum se situeaza comod pe taramul Teologiei Pastorale si in consonanta cu specificul colectiei de carte „Pastoralia” de la Editura „Renasterea”, chiar daca demonstreaza foarte consistente vertebrari sistematice, biblice si chiar istorice (patristice). Citam una dintre pozitionarile pastoraliste explicite ale autorului: „Un pastor adevarat de suflete nu transmite reteta unor terapii spirituale, ci impune un ritm al renasterii duhovnicesti. Pastoratia nu inseamna doar medicatie, ci insufletire esalonata, gratie unui «manual» de razboi duhovnicesc, unde spiritul combativ atesta sanatate sufleteasca. Un credincios «invins» este invins de propria-i ne-lupta, mai inainte de a fi invins de suferinta, nedreptate, moarte”. 

RECENZII