Exercitiu de respiratie - Irina Constantinescu

Romanul Irinei Constantinescu, Exercitiu de respiratie, este conceput modern si construit textualist sub doua aspecte: intai ca roman in rama (scris de eroina naratoare Ioana si citit de Alexandru, verisorul acesteia), apoi prin insertiile de poezii si un fragment dramatic, toate desprinse din opera lui Adrian Dohotaru. In esenta, avem un roman de dragoste, dramatic, tragismul senin nu e de sorginte mioritica (moartea – nunta cosmica), ci ne transmite sentimentul ca nu disparem cu totul din univers. Pentru romani, asa cum observa Mircea Vulcanescu, intre lumea de aici si lumea de dincolo nu exista ruptura ontologica ci vama/poarta de trecere. Acelasi lucru ne transmite si Irina Constantinescu prin motto-ul romanului care ne semnaleaza metaforic: cei plecati in lumea de dincolo sunt si langa noi si prin ultimele cuvinte ale Epilogului: „Tine minte ca Universul nu are nimic impotriva ta si ca nu esti singur niciodata!”, astfel ca romanul se incheie rotund.