Exegeza si hermeneutica la Sfintii Parinti - Marie-Anne Vannier

Daca luam in considerare intregul scrierilor patristice vom constata ca cea mai mare parte sunt comentarii ale Scripturii. Motivele sunt diverse: in primul rand, Scripturile sunt expresia prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului sau si exprima alianta cu Dumnezeu, ceea ce-i conduce pe Parinti la dezvoltarea notiunii de iconomie a mantuirii, la precizarea rolului Duhului Sfant activ in Scriptura, la aprofundarea relatiei omului cu Dumnezeu si, in sens mai larg, a antropologiei. Pentru evrei, Scripturile erau Tora vie (cum arata Neemia 8). Explicitarea oferita in acelasi timp - Legea orala (Torah she-be'al peh), dezvoltata in Misna (legislatia provenita din Tora) si in Talmud, care o comenteaza - e de asemenea revelata. Pentru crestini e altfel: Cristos e Cuvantul intrupat (In. 6). Intreaga Biblie ne spune ca „Dumnezeu a vorbit". Cuvantul - Dhavar - strabate intreaga Scriptura. Dar acest Cuvant nu mai e pentru noi doar cel pe care Dumnezeu il adresa poporului sau prin intermediul profetilor ori cel care se manifesta ca Tora metafizica in Pentateuh. Acest Cuvant s-a intrupat in firea noastra, a devenit un om (In. 1, 14). E vorba de o revolutie fara precedent. Dumnezeu se micsoreaza, cum explica imnul catre Filipeni, pentru a ni se alatura in umanitatea noastra si acolo ne permite sa-l cunoastem. De acum tot ce e uman e si dumnezeiesc, la fel si viceversa. - Marie-Anne Vannier
 
• Exegeza Parintilor • „Ca si cum Dumnezeu n-ar fi lumina..." • Hermeneutica claritatii la Irineu • Exegeza lui Origen si a Parintilor alexandrini • Hermenutica si exegeza la Tyconius • Regulile pentru interpretarea Scripturii: De doctrina christiana a lui Augustin • Exegeza antiohiana sau primatul literei