Evanescent - Ioana Patulea

Ioana Patulea are o voce rationala, matura, investigatoare. Debutul ei, constiincios intarziat si cizelat, ne prinde cu o poezie a starii de control despre,, dezastrele astea mici de zi cu zi”. Sunt definitiile poetice ale unui eu fragmentat – ale omului contemporan fara personalitate, cu multe masti –, o jucarie care da mereu din cap si la da si la nu. Focuseaza cu multa atentie pe gesturi si obiecte marunte, punandu-le intr-o stare de gratie.

Ioana Geacar

Evanescentul Ioanei Patulea se simte ca un album de rock psihedelic neintrerupt de reclame enervante, asta chiar daca nu ai platit abonamentul la serviciul de streaming. Ioana de la Mornin’ Poets jongleaza cu delicatete intre postura de mic bot fericit din spatele ecranului si ipohondria de scurta durata. Totusi, nu uita ca regaseste un strop de ragaz in orice dezintegrare si ca euforia nu vine mereu insotita de glitter. Furia, visceralitatea si agresivitatea sunt atenuate si ne sunt livrate ca niste ramasite ale unui univers tehnologic de acum 10-15 ani. Acel Web 2. 0, in care guvernau paginile de hi5, unde Ioana Patulea a schimbat cateva piese de decor: adjectivele, locatia si freza (poetica). A se consuma cu masura, pentru ca zoom-ul indiscret pe poeziile din evanescent poate genera exoftalmie. Un debut din desantul caleidoscopic Mornin’ Poets, care va fi devorat deopotriva de Gen Z, Millennials, Gen X si mai incolo chiar de Alpha.

Andrei Zbirnea

RECENZII