La optiunea mea defensiva si stresata ca prima editie sa se limiteze la numai cateva sute de exemplare, publicul a raspuns prin epuizarea ei la chiar usa depozitului Editurii Economice. Acum cred ca la acel moment se scria inca prea putin despre UE in Romania, fata de cat ar fi asteptat publicul interesat si avizat – or, poate si din acest punct de vedere lucrurile cred ca au evoluat in ultimii patru ani.
Mai important este insa altceva. Viata cea complicata si plina de paradoxuri a condus la imprejurarea in care cartea, chiar in forma primei ei editii, ar putea fi citita si astazi. Putine sunt faptele care ne despart astazi de momentul 2003, in UE, in Europa si chiar in lume, in afara evenimentelor asteptate atunci – si bineinteles avem in vedere aici in special recentele valuri de extindere a Uniunii. Bunaoara, la ora primei editii, moneda Euro se deprecia puternic fata de dolar, iar presedintele BCE era olandezul Wim Duisenberg. Intre timp, presedintia BCE era preluata de francezul Jean Claude Trichet – unii spun ca ar fi la fel de vorbaret precum predecesorul sau –, Germania a intrat intr-o oarecare coliziune cu Uniunea pe partea criteriilor de convergenta, dar moneda europeana si-a (mai) revenit pana la raportul de curs initial fata de dolar. Insfarsit, mai demult asteptata extindere a Uniunii, in fazele 2004 si 2007 (de care est-europenii, si nu mai putin, romanii au fost fericiti), isi asuma si ea „coliziunea” cu votul popular asupra proiectlui primei Constitutii europene, inceput de astadata „de la vest la est”, in tarile membre Uniunii, si nu sub cele mai bune auspicii.
Autorul