Etica muncii la romanii de azi - Monica Heintz

Autoarea acestui studiu e o tânãrã uimitoare din toate punctele de vedere. Apreciaţi şi dvs. ce aşit ea sã facã pânã la 31 de ani, câţi are acum. În 1992, pe când era elevã, a plecat în Franţa împreunã cu pãrinţii ei fizicieni, care obţinuserã o bursã. A studiat filosofia la Sorbona, apoi s-a specializat în antropologie socialã la Oxford (masterat) şi Cambridge (doctorat). Datoritã diplomelor de la aceste universitãţi de elitã şi competitivitãţii dovedite, a fost angajatã la Institutul Max Planck din Germania, în perioada 2003-2005, iar acum predã la Universitatea Paris X-Nanterre. A publicat studii de etnologie socialã — scrise direct în limbile de circulaţie pe care le stãpâneşte perfect — în importante reviste ştiinţifice, e invitatã sã conferenţieze în medii academice occidentale, la colocvii internaţionale etc. Pânã aici v-am rezumat povestea de succes (intelectual) a unei românce în Occident. Dar asta nu e totul. Monica Heintz e împlinitã şi în „viaţa privatã“: cãsãtoritã de la 22 de ani cu un coleg francez, ea e mamã a patru copii, cu vârste între doi şi opt ani, dintre care unul — înfiat din România! Am vãzut-o la lansarea cãrţii de la „Cãrtureşti“: o fatã frumoasã, cu aspect adolescentin, pe care laudele pãreau sã o stânjeneascã.(…)

Trebuie sã citiţi neapãrat Etica muncii la românii de azi (…). Veţi gãsi în studiul tinerei şi serioasei cercetãtoare unele rãspunsuri la obsedantele întrebãri pe care ni le punem de 16 ani încoace, dar mai ales o oglindã. În care „mentalitatea româneascã“ nu e nici flatatã, nici pocitã. 
  
Adriana Bittel
Laudatio cu ocazia nominalizãrii 
la Premiul de debut al României literare

„În Ardeal am auzit cã dacã vecinul meu are o caprã şi muncşi eu din greu, pot sã-mi iau şi eu una. În Þara Româneascã am auzit cã dacã vecinul are o caprã şi eu nu am una, mai bine sã moarã capra vecinului. Dupã 1989 în România, aud cã dacã eu am o caprã, mai bine sã moarã şi capra mea decât sã aibã şi vecinul una.“ (glumã spusã de un politician român în 1990)
Aceastã glumã are intenţia de a 
descrie pe scurt mentalitatea 
româneascã. Ea începe prin a ne 
spune ceva despre etica muncii, dar pânã la urmã ne spune mai mult 
despre etica relaţiilor interpersonale. Mai mult decât atât, ea ne aratã 
termenii în care românii se descriu: termeni negativi, dar care îi leagã 
împreunã prin invidie în mizeria 
moralã şi materialã. Acuzarea 
mentalitãţii româneşti de tot ceea ce merge rãu este reflectarea unei lipse de respect de sine la nivel de individ 
şi de naţiune. În aceastã calitate 
existenţa acuzaţiei mentalitãţii are 
într-adevãr o capacitate explicativã.
Monica Heintz

Etica muncii la românii de azi, 
de Monica Heintz este o carte 
convingãtoare, foarte bine scrisã, 
din care se pot trage multe concluzii 
profitabile de cãtre cineva care 
încearcã sã înţeleagã mecanismele care reglementeazã relaţiile de muncã în România de azi(…) Experienţa sa este plinã de învãţãminte. În plus, 
stilul cursiv şi exemplele din 
experienţele personale ale autoarei 
în câmpul muncii din ţarã transformã aceastã carte într-o lecturã accesibilã şi incitantã pentru categorii foarte largi de cititori.
Debutul editorial al Monicãi Heintz este un câştig 
incontestabil pentru eseistica 
româneascã.
Tudorel Urian

Concluziile studiului sunt tranşante: relaţiile interumane în România 
tranziţiei sunt viciate de lipsa 
respectului de sine, ceea ce atrage metehne greu de vindecat: minciuna, oportunismul, ciubucãria, 
şmechereala. Totul devine însã 
inteligibil, explicabil, în contextul social dezlânat, în care adesea cei care 
decid nu se simt responsabili, dar nici nu sunt capabili sã punã ordine, sã dea azimutul managerial. Ceea ce combate cartea este fatalismul, cãci nu destinul i-a „greşit“pe români, ci condiţiile rele, sistemele nereformate, absenţa competiţiei reale sau a 
criteriilor de evaluare a muncii.
Brînduşa Armanca