Epitaf pentru marele derby - Ramona Fotiade

Doua steaguri care nu aveau cum sa se-ntalneasca. Ce sa caute laolalta? Cum sa-si lase impreuna umbra in poezia fals retorica si anti-retorica a Ramonei Fotiade? Si totusi… In carticica de seara ingrijita de departe de catre stralucitul critic Mircea Martin, in versurile de acum, iata steagul lui Bacovia – cenusiu, ud, falfai greoi – si steagul lui Caragiale – albastru, desigur, ca lucioasa faptura a acceleratului Bucuresti – Breslau via Mizil. Nu-l poti gasi in versurile acestei poete (sa renuntam la adjective: esti poet sau nu) nici pe Bacovia si nici pe Caragiale. Fiecare a ramas la locul sau, in opera proprie. Si atunci de ce-l vad pe incetul Bacovia, si atunci de ce-l vad pe surescitatul caragiale urmarindu-i cu interes mana firava care scrie? (Florin Mugur)

RECENZII