Episcopul Valeriu Traian Frentiu - Adrian Podar

 

Sighet (25 mai 1950-11 iulie 1952) în anul 1931, într-un cuvânt la Solemnitatea învierii, episcopul Frențiu îşi exprima regretul pentru lipsa perioadei de pregătire pentru primirea Sfintei Euharistii. Ierarhul îndeamna la împărtăşire cât mai deasă. El însuşi îşi găsea resursele pentru a trăi în Cristos din celebrarea zilnică a Sfintei Euharistii. Un episod dramatic şi impresionant este înregistrat de către cardinalul Iuliu Hossu în cartea sa de memorii. In ziua de miercuri, 24 mai 1950, pe la ora 13. 00, nemâncat din seara zilei precedente, episcopul Frenţiu, împreună cu toţi cei reţinuţi la Mănăstirea Căldăruşani, au plecat la drum. Fiecare primise un pachet cu hrană pentru două zile şi, minţiţi fiind că vor pleca o scurtă distanţă, într-o maşină fără ferestre, la ora 23. 00, au pornit într-o dubă fără aer şi fără geamuri. Episcopul Valeriu Traian Frenţiu era palid şi atât de extenuat încât, la una dintre opriri, s-a întins pe iarbă. Ierarhul de Oradea a călătorit lângă episcopul Iuliu Hossu. Acesta spune: „Scumpul frate Valeriu n’a mâncat nimic, hotărât să nu mănânce până vom sosi, pentru a putea liturgisi, la orice vreme ar fi". Pentru episcopul Frenţiu şi confraţii săi urma o Sfântă Liturghie veşnică.