Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989. Scriitori, reviste, institutii, organizatii

Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989. Scriitori, reviste, institutii, organizatii

 

Prima ediţie a Enciclopediei... (2003) a fost un eveniment de proporţii, dar a creat şi o mare surpriză: « cărămida » era rodul trudei îndelungi a unui singur autor, iar la editarea ei lucraseră, preţ de un an, doar două persoane (una se însărcinase cu macheta, redactarea, corectura şi documentarea iconografică, iar cealaltă, cu executarea machetei, prelucrarea imaginilor, realizarea indicelui şi urmărirea tipografică). Astăzi, la şapte ani distanţă, « troica » – incredibil, dar adevărat! – e aceeaşi, numai că ea a muncit de această dată la o « lespede » cu un dublu volum de informaţie. A trebuit deci regîndită macheta şi lărgit formatul pentru ca aspectul general să nu difere prea mult de cel al primei ediţii, iar cartea să rămînă uşor de mînuit şi de citit. Enciclopedia… cuprinde acum peste 430 de articole (81 sînt noi), încă mai multe imagini şi în indice se găsesc mai bine de 6 400 de nume. Sponsorul care a făcut posibilă tipărirea unei cărţi frumoase în 2003 – Luxten – a rămas, la rîndul său, fidel proiectului, iar în 2010 i s-a alăturat Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma.
Introducerea la această a doua ediţie explică minuţios revizuirile şi adăugirile care au intervenit, neuitînd să răspundă la obiecţiile aberante ridicate de dragul aflării-în-treabă şi autobăgării-în-seamă la prima ediţie (introducerea primă poate fi, de asemenea, citită în volum de către toţi cei care n-au avut ştiinţă de criterii, delimitări, definiţii clar expuse ale lucrării).
Corpusul propriu-zis, bibliografia şi indicele Enciclopediei… constituie pentru moment cel mai cuprinzător instrument de lucru în ceea ce priveşte experienţa şi creaţia emigraţiei româneşti. Interpretarea largă a « literarului » şi preocuparea pentru actualizarea referinţelor pînă la finele lui octombrie 2009 ţin Enciclopedia… în pas cu înţelegerea sociologică modernă a « scrisului » şi servesc interesul tuturor specialiştilor în istorie recentă şi contemporană, al profesorilor, cercetătorilor, jurnaliştilor.