Eminescu. Viata si opera. Studiu asupra unor creatii mai noi din literatura romana - Miron Cristea

Personalitatea poetului Mihai Eminescu (1850-1889) a fost evocata, de-a lungul timpului, in nenumarate lucrari si studii de specialitate, aparute atat in tara cat si in mediul academic international. Insa la inceputul eminescologiei se afla o lucrare a carei valoare a ramas pentru multa vreme nerecunoscuta: teza de doctorat a viitorului patriarh al Romaniei, la acea vreme un tanar de doar 27 de ani, Elie Miron Cristea (1868-1939), intitulata Eminescu, viata si opera. Studiu asupra unor creatii mai noi in literatura romana.
Lucrarea celui dintai patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, rezultatul a patru ani de cercetari ca bursier al Mitropoliei Ardealului (1891-1895), a fost sustinuta in limba maghiara, in urma absolvirii cursurilor de filosofie si filologie moderna din cadrul Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii Regale din Budapesta, in luna mai a anului 1895, fiind publicata, un an mai tarziu, la Editura Aurora a lui Todoran Endre din Gherla. Valoarea acestei prime monografii privitoare la viata si opera celui mai mare poet al literaturii romane a fost sesizata pentru prima oara la anul 1966, de catre cercetatoarea Elena Stan. Ea a fost recuperata pentru cititorii de limba romana la anul 1984, prin stradania vrednicului de pomenire mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului, care a tradus-o si publicat-o in cadrul volumului Pagini dintr-o arhiva inedita, aparut la Editura Minerva.
Ulterior, aceasta opera a mai cunoscut trei editii (1997 – ingrijita de Maria Rosca; 2000 – sub coordonarea profesorului Ilie Sandru, in traducerea lui Illes Iosif; 2010 – cu sprijinul profesorului Ioan Olimpiu Luca), astfel ca prezenta editie constituie cea de-a patra reeditare in limba romana a lucrarii vrednicului de pomenire patriarh Elie Miron Cristea si cea dintai aparuta in cadrul Editurilor Patriarhiei Romane, cu ocazia Anului omagial al satului romanesc (al preotilor, invatatorilor si primarilor gospodari) si a Anului comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu si Iustin Moisescu si al traducatorilor de carti bisericesti.

Monografia Eminescu, viata si opera. Studiu asupra unor creatii mai noi in literatura romana cuprinde doua parti principale, cea dintai referindu-se la viata poetului, marcand cu acribie si moderatie parcursul acestuia, de la anii copilariei petrecute la Ipotesti la cei de studiu si activitate literara si sesizand corect nedreptatile carora le-a cazut victima „luceafarul poeziei romanesti” – expresie folosita pentru prima oara de catre patriarhul Miron Cristea si consacrata ulterior in critica literara. Un alt merit al acestei prezentari biografice il constituie sustinerea argumentelor privitoare la caracterul lui Eminescu cu citate din versurile poetului. Lacunele ce au fost constatate ulterior au fost cauzate de vasta anecdotica ce circula in vreme, cat si de putinatatea surselor ce i-au fost disponibile – dupa cum el insusi marturisea – tanarului doctorand, Miron Cristea sustinand necesitatea realizarii unei editii critice a scriitorului. Cu toate acestea, lipsurile nu sunt majore, fapt datorat in principal raportarii autorului exclusiv la sursele cele mai sigure.
Cea de-a doua parte a lucrarii este dedicata operei poetului moldovean, constituind cea dintai abordare completa a acesteia, desigur in limitele ingaduite de publicatiile aparute pana la acea data (cele sase editii ale lui Titu Maiorescu), dat fiind ca totalitatea manuscriselor inedite ale lui Mihai Eminescu au fost donate Academiei Romane abia in anul 1902. Viziunea de ansamblu a operei eminesciene, in special partea poetica, dar si proza si publicistica, este realizata cu simt critic si moderatie, fiind subliniate principalele surse de inspiratie si orizonturile tematice predilecte. De asemenea, patriarhul Miron Cristea incadreaza corect – cel dintai – opera poetului in cadrul curentului literar al romantismului european, subliniind patriotismul si dragostea fata de limba ce razbate din scrierile sale, cat si talentul sau satiric iesit din comun.
Lucrarea se incheie printr-o serie de concluzii valoroase, valabile pana astazi, ce urmeaza intr-o buna masura liniile directoare trasate de catre Titu Maiorescu, fondatorul eminescologiei, in privinta interpretarii operei marelui poet national. Totodata, sunt prezentate mai multe clarificari relative la curentul antieminescian, ce incepuse deja sa se manifeste in epoca, avandu-l drept intemeietor pe canonicul romano-catolic Alexandru Grama, originar din Banat.

Intre meritele acestei biografii se numara faptul ca este cea dintai lucrare academica dedicata personalitatii si operei lui Mihai Eminescu, fiind publicata la doar sapte ani de la trecerea la cele vesnice a poetului. De asemenea, ca opera a unui ardelean care traia in afara granitelor de atunci ale Romaniei, sustinuta in fata elitelor academice din Budapesta, monografia patriarhului Miron Cristea reprezinta o dovada de netagaduit a patriotismului viitorului ierarh, care a facut pentru prima oara cunoscuta personalitatea celui mai important reprezentant al literaturii romane mediilor europene.
In concluzie, pe langa faptul ca reprezinta o lucrare de pionierat in domeniul eminescologiei, monografia Eminescu, viata si opera. Studiu asupra unor creatii mai noi in literatura romana prezinta sentinte valabile pana astazi si constituie o providentiala legatura intre patriotismul si dragostea fata de limba romana a doua personalitati de seama ale culturii romane: poetul national Mihai Eminescu si primul patriarh al Romaniei, Miron Cristea.