Emil Isac (1886 – 1954) Biobibliografie - Mircea Popa, Violeta Sipos

A fost o vreme in care preocuparile bibliografice au figurat in chip constant in cadrul colectivelor specializate de la biblioteci sau din institutele de cercetare, Editura Minerva avand in plan editarea constanta a acestui tip de lucrari. Un sector in care au aparut o suita intreaga de bio-bibliografii, cele mai cunoscute fiind cele alcatuite de D. Vatamaniuc. Astazi aceasta ocupatie a fost aproape in totalitate parasita, intrucat presupune multa munca, si recompensa putina. La fel ca dictionarele, toata lumea le foloseste, dar foarte putini le si citeaza.

Noi suntem de parere ca se poate miza inca si pe astfel de lucrari, si ca, realizatorii de monografii temeinice pot face pasul greu, dar important si inspre bibliografii, receptarea critica a unui scriitor fiind strict legata de o buna bibliografie a operei. De aceea, am socotit ca un scriitor emblematic pentru Cluj, prin familie si preocupari, ar putea aduce un plus de cunoastere in istoria atat de framantata a Ardealului, de numele caruia se leaga toate preocuparile lui Emil Isac (Ardealule, Ardealule, batran), el fiind un seismograf si un martor al tuturor schimbarilor prin care a trecut orasul. Chiar daca n-a avut vocea profetica a lui Goga, nici forta cataleptica a lui Aron Cotrus, scrisul sau, ilustrativ pentru „icoanele” in proza despre Ardeal, ramane unul constant atasant si expresiv. Ramane exemplar gestul sau de fi fost intr-o legatura permanenta si cu miscarea literara maghiara, care l-a pretuit in chip deosebit. Respins la inceputuri de literatura traditionalista, el a gasit in simbolismul inceputului de secol XX, apoi in modernismul interbelic, brizele innoitoare pentru lirismul sau cu puternice tente sociale. Oscilatiile temperamentale si afinitatile literare, fluctuante de la o epoca la alta, pot fi urmarite aici pe viu.

 Mircea Popa

RECENZII