Elegia. Meditatia - Mircea V. Ciobanu

Elegia si meditatia sunt, am putea spune, speciile lirice de baza, confundandu-se, in esenta lor, cu ideea de poezie insasi. Sunt cele mai profunde si cele mai „poetice”, atat in antichitate, cat si azi. Obtinand in timp o dimensiune meditativa tot mai pronuntata, elegia e tratata azi aproape indispensabil alaturi de meditatie (si invers). Antologia ilustreaza evolutia genurilor in literatura romana, incepand cu Asachi si Conachi, preluand in poezia pasoptista modelul romantic occidental (Carlova, Heliade-Radulescu, Alexandrescu, Bolintineanu, Alecsandri), ca sa culmineze cu lirica elegiaca eminesciana. In interbelic au scris elegii (cu note meditative tot mai pronuntate) Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu; concurati de poezia elegiac-meditativa a postbelicilor Stanescu, Sorescu, Brumaru, Ursache sau Vieru, ajungand pana la contemporanii nostri.
Antologia isi propune o selectie dintre cele mai relevante elegii si meditatii din literatura romana, precum si un studiu introductiv care descrie evolutia speciilor in literatura universala si romana, interferenta lor si locul pe care il ocupa in creatia marilor artisti ai cuvantului. Panorama cuprinde evolutia acestor specii si modelele create pe terenul literaturii romane.

Cartea corespunde curriculei la literatura romana si este destinata elevilor, liceenilor, studentilor, profesorilor si altor categorii de cititori, atat pentru lectura in scopuri didactice, cat si in perspectiva unei lecturi de placere.