Cartea EKPHRASIS. De la discursul critic la experimental literar abor-deaza problema poeticii ekphrasis-ului in literatura romana din perioada 1960-1995. Prima parte analizeaza prezenta unei teorii a ekphrasis-ului in critica romaneasca a acestei epoci, in timp ce partea a doua prezinta tipologia insertiilor ekphrastice in romanul romanesc al perioadei mentio-nate. Analizez astfel rolul referintelor si descrierilor ekphrastice ale tabloului Femeie citind (Pieter Janssens Elinga) in Lumea in doua zile (George Balaita, 1975), ale tabloului Plata dijmei (Pieter Breughel cel Tanar) in Galeria cu vita salbatica (Constantin Toiu, 1976), ale statuii Victoria din Samotrache in Caderea in lume (Constantin Toiu, 1988), ale tabloului Parabola orbilor (Pieter Breughel cel Batran) in romanul Refugii (Augustin Buzura, 1984) si Ucenicul neascultator (George Balaita, 1977).
Studiul pune in evidenta rolul digresiunii ekphrastice in romanul ekphrastic romanesc si incearca sa explice lipsa unui interes constant si consistent al literaturii autohtone pentru teoria si practica ekphrastica.
Volumul se constituie intr-o abordare originala a rolului interferentelor dintre arta cuvantului si artele vizuale in spatiul romanului romanesc si deschide calea unei noi perspective critice asupra mecanismelor ekphrastice prezente in roman.
Cristina Saracut