Efecte 2. 0 - Liviu Ioan Stoiciu

Efecte

Pocnetul crengilor uscate in padure, sub picioare, fuga

ta, speriata de spectrul unui batran

yambitor, in tinuta de pompier, apoi lacrimile mincinoase

din copilarie si

descrierea moleculei de clorofila: ma

asculti? Nu ma pot tine dupa tine, imi scoti

sufletul... Uite aici alune, hai

sa vedem daca au miez, ca sunt crescute la umbra... „Un

atom de magneziu, legat de patru

atomi de azot”... Stai, nu mai speria ciorile: iti

amintesti ce spunea unchiul

Anghel? Ca, ani la rand, avand pusca de vanatoare, era

obligat sa impuste ciori, era plan,

douazeci de perechi pe an, trebuia sa te prezinti cu 

ghearele lor: oare ce faceau comunistii

cu ele? Ce naiba, nu

mai fugi atata: tu, scaparatoare de lumina,

speriata de efectele

varstelor trecute ale omenirii...