Ecograffiti - Ruxandra Novac 

Ruxandra Novac s-a nascut in 1980, in Fagaras. A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti. A publicat ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri, Editura Vinea, 2003 (ed. a II-a, 2005). Textele ei au fost incluse in diferite antologii din Romania si din strainatate (Generatia 2000, Poezia antiutopica, Instruktia dlea pobega (Moldova), The Vanishing Point that Whistles (SUA), No longer Poetry (UK) etc.). In prezent, traieste in Germania.
 
Subminarea ironica a propriei disperari tine de natura structurala complexa a cartii de debut a autoarei. E un raspuns din interior dat unui curent kitsch-tezist care cutremura literatura si filmul romanesc de azi, asa-zisul „mizerabilism”, care simplifica, pina la grotesc, existenta in Romania de azi. Poezia Ruxandrei Novac scapa unei clasari in pluton tocmai pentru ca nu mimeaza disperarea, cum nu mimeaza nici ironia fata de propria disperare. Toate cliseele noii experiente cotidiene, regasibile in excesele de tot felul, de la alcool la droguri, sint asimilate, dar si respinse, cu luciditate resemnata.
ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri e cea mai buna carte de debut pe care am citit-o din 2000 incoace. Complex si contradictoriu, volumul Ruxandrei Novac e mai mult decit promitator.
Andrei Bodiu (2004)
 
 
Ruxandra Novac are o voce distincta, de o cruzime tandra, in care strigatul revoltat nu poate anihila scincetul trist al vulnerabilitatii interioare, iar obsedanta persoana intii plural, „noi”-ul colectivizant, eventual generationist, abia mascheaza insingurarea amara a persoanei intii singular. O deprimare autentica si o sensibilitate contrariata se exprima in aceste poeme psihedelice, vitale si morbide, in care litania exasperarii beat, cosmarul expresionist si „frumusetea convulsiva” a suprarealistilor produc imagini puternice, colcaitoare, suave si agresive totodata. (…) Ruxandra Novac – fara indoiala, o poeta autentica – are sanse bune sa se impuna in cadrul noului val feminin din poezia noastra. Nu prin „zgomot”, ci prin personalitatea convulsiv-rafinata si prin farmecul „necro” al scrisului sau.
 Paul Cernat (2004)