Drumurile amantilor - Corina Ozon

 

Fragment din roman:

"Era ultima mea zi la jobul obositor, asa ca m-am imbracat cu o rochie alba pana deasupra genunchilor, putin decoltata, mi-am pus perle la gat, bratari pe mana si pantofi cu toc verzi in picioare, aveam o poseta mare de lac verde, si mi-am dat si cu niste fard pe pleoape. Rujul si rimelul, obligatoriu. Astfel am intrat pe poarta firmei si mi-am ocupat locul la receptie. Mi-am vazut de treaba pana la pranz, cand sefa a coborat sa conduca pe cineva si a facut ochii ca la melc cand m-a vazut. Eu aranjam niste fise si am salutat-o respectuos. Cand sa intre in lift, am iesit de dupa receptie, ca sa ma vada din cap pana in picioare si am aranjat niste pixuri pe mesele din hol. Am simtit cum ma strapunge cu privirea, dar n-am bagat-o in seama. Dupa cateva minute, ma suna si ma cheama la ea. I-am spus ca nu pot lasa libera receptia, ca veneau clienti, dar ea a zis ca nu dureaza mult. Am urcat cu liftul si am intrat in birou, dupa ce mi-am aranjat parul putin, cu mainile. Sa vedem ce vrea toapa. Ea statea la birou si m-a luat in primire imediat ce am inchis usa dupa mine. "Parca am vorbit ceva cu tine. Cum iti permiti sa ignori ordinele mele?" "Nu inteleg ce nu am respectat. Ati mai avut reclamatii in privinta comportamentului meu?", am facut eu pe-a inocenta. "Nu despre asta vorbim acum. Ce e cu tinuta asta? Unde te trezesti? Pe centura?", a zis ea pe un ton rastit. Era clar ca femeia avea probleme. Dar asta cu centura a pus capac. "Asculta, cucoana, eu nu sunt platita sa-ti suport tie frustrarile! Nu sunt la ordinele nimanui, imi fac treaba, care e chestia cu imbracamintea mea?", i-am raspuns furioasa. A ramas cu aceiasi ochi ca de melc, uitandu-se la mine. Pesemne se mira ca am avut curaj sa o infrunt, ca toti umblau pe aici in varful picioarelor. Cu mine nu-i mergea! "Dupa ce ca esti nesimtita, esti si obraznica, a spus. Simteam deja ca explodez de nervi. Asta ma trata ca pe un pres de sters noroiul de pe cizme. "Nesimtita esti tu! Cum iti permiti sa ma insulti? Stii ca te pot da in judecata pentru hartuire si bulling? Cat timp respect fisa postului, nu ai niciun drept sa te iei de cum ma imbrac! S-a plans cineva de hainele mele?", i-am raspuns. "Este un cod etic si un regulament intern, si nu mai fa pe-a desteapta cu mine, m-a apostrofat ea. Nu se lasa, vaca ordinara! De fapt, jignesc vaca. "Nu am semnat si nu m-ati instruit despre niciun cod", am continuat eu sa o infrunt. Trebuia sa ma tin pe pozitie, ce credea ea? "Nu vreau scandal in firma, iti pot da acum sa semnezi", a incercat ea sa inmoaie atmosfera. Acesta era momentul pe care-l asteptam. "Nu mai e nevoie, imi dau demisia in acest moment. Prea putini bani pentru un asemenea tratament", i-am aruncat eu grenada. A ramas un pic descumpanita, dupa care m-a poftit sa iau loc pe scaun. Am refuzat."