Drept civil. Obligatiile. Editia a 2-a revazuta si adaugita - Ioan Ciochina-Barbu

Notiunea de obligatie isi are originea in cuvantul latinesc obligatio, obligationes, format din prepozitia ob, care are intelesul de „pentru” si din verbul ligo, ligare, care insemna „a lega”, iar in dreptul roman obligatio insemna legatura juridica in virtutea careia creditorul putea cere debitorului, sub sanctiunea constrangerii, executarea obligatiei sale.
In literatura de specialitate obligatia a fost definita atat intr-un sens larg, cat si intr-un sens restrans.
In sens larg  obligatia este „acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare de a da, a face sau a nu face ceva sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de buna voie”.