Dovezile existentei lui Dumnezeu - Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Spiritul e nemuritor, el este etern; el este asa tocmai fiindca el este infinit, fiindca nu este acea infinitate a spatiului, acea inaltime de cinci picioare, doua picioare latime si densitate a corpurilor, nu este Acum al timpului, cunoasterea nu este -n el de tantari far’ de numar, iar vointa lui, libertatea lui nu-i o multime nesfarsita de rezistente, nici de scopuri si activitati, orice rezistente si obstacole-ar intampina. Infinitatea spiritului este propria-i Fiinta-in-sine, abstracta fiinta in sine pura, iar asta-i cugetarea sa, iar aceasta cugetare abstracta este infinitatea reala, actuala, iar fiinta sa in sine concreta este ca aceasta cugetare este spirit.
Dovezile metafizice pe care le examinam sunt marturia spiritului ganditor, intrucat el nu doar in sine, ci pentru sine este ganditor. Obiectul care-l priveste este in chip esential in gandire; daca el, precum s-a remarcat mai devreme, este considerat si sensibil, prin reprezentare, atunci continutul lui apartine gandirii, este ca atare sinele pur al acesteia, asa cum sentimentul este sinele empiric, care particularizeaza.

Tratarea speculativa are astfel sensul cunoasterii accidentalului in sine insusi in dizolvarea lui, care apare mai degraba ca o analiza exterioara a acestei determinari; dar ea nu este doar atat, ci este dizolvarea de sine in ea insasi. Accidentalul insusi este asta, a se dizolva pe sine, a fi trecere- n sine. Dar, in al doilea rand, aceasta d izolvare [solutionare] nu este abstractia nimicului, ci este afirmatia din ea, – aceasta afirmatie, pe care noi o numim absoluta necesitate; astfel ca aceasta depasire a fost conceputa. Rezultatul se- arata ca imanent in accidental, adica acesta este transformat el insusi in adevarul sau, si inaltarea spiritului nostru la Dumnezeu, – in masura- n care noi n-aveam dinainte o alta determinare despre Dumnezeu ca fiinta absolut necesara, sau intrucat noi ne multumim cu ce- avem l a -ndemana, – este decursul acestei miscari a faptului; este acest fapt, in si pentru sine insusi, care lucreaza- n noi, aceasta miscare lucratoare-n noi.

RECENZII