Dosarul Eliade XI (1980). Inefabila vocabula de har. - Mircea Handoca

Citirea amintirilor marelui istoric şi scriitor — expunere a foarte laicelor dar şi foarte grelelor nevoinţe ale unei desãvârşiri culturale — duce oare cãtre aprobarea formulei atribuite lui Buffon: geniul e o îndelungã rãbdare? Întrucâtva. Cine, cu toate aceastea, îi cerceteazã cu atenţie opera, ştiinţificã şi literarã, nu poate sã nu constate prezenţa în personalitatea lui Mircea Eliade, în afarã de muncã, rãbdare şi disciplinã, a încã unui element care în limba românã e cunoscut sub inefabila vocabulã de har. Cât priveşte sentinţa lui Buffon, nu s-ar cuveni ea mai pe drept cuvânt  înlocuitã în cazul compatriotului nostru cu zicerea — da, niţel prea sentimentalã şi pateticã, dar cât de româneascã şi adevãratã — a lui Musset: A! dã glas inimii, acolo-i sãlaşul geniului?

Oricum, de pe treptele de sus ale scãrii — paralelã celei a Sf. Ioan Scãrarul — privindu-şi opera şi cu gândul la neirositele sale tinereţe, el poate astãzi mireneşte rosti: Am Biruit.

Exegi monumentum.