Donna Alba (Vol. 1) - Gib Mihaiescu

Am pornit cu stangul in lume, ca si in razboi. La demobilizare, acolo, in dosul magaziilor garii, pe campul presarat cu mese si cu soldati beti de fericirea vietii recastigate, pe toti i-am auzit:"Bagati de seama, cand va veti vedea cu libretul in mana, sa porniti cu dreptul!" Dar eu stiu ca oricat m-am muncit cu gandul, acum un an, sa misc intai dreptul, cand s-o da semnalul de plecare, spre front, din obisnuinta militareasca - desi acum nu mai racneau porunci scurte ca la parada si nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am miscat stangul. Si iata-ma c-am ajuns prin atatea ploi de foc, cu picioarele si cu mainile zdravene, cu pieptul neingaurit, tocmai aici, in aceasta zi sfintita a liberarii de orice pericol. Iar astazi e zi de marti si daca toti oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au sa porneasca inapoi pe drumul vietii, cu tot dreptul miscat intai, intr-o zi atat de nefasta, eu ma simt din cale-afara de multumit. Mai lipseste sa fie astazi 13. Dar sunt hotarat, de acum inainte, toate faptele mari pe care le voi face sa le pornesc in zi de marti si de 13, caci sunt hotarat sa fac numai fapte mari. Si am bagat de seama! acestea sunt zilele oamenilor cu vointa, si am mai bagat de seama, oamenii cu vointa nu trebuie sa se gandeasca niciodata la astfel de nimicuri si trebuie sa intreprinda tot ce au de intreprins oricand s-o nimeri.

Iar eu am multe de intreprins: mai intai sa-mi refac situatia mea... civila. Asa numesc situatia pe care o voi avea, pe care trebuie s-o am de-acum inainte in lume. E foarte drept: razboiul m-a varsat sublocotenent in rezerva. Asta e un lucru infiorator de important pentru mine si e o adevarata mustrare, tinand seama cum m-a cules acest razboi de pe drumuri. Nu de pe drumul lung pe care l-am facut manat din urma si din laturi de gradatii serviciului de recrutare, cu intregul meu contingent de pustani neimbracati si zgomorosi si sfarsind sa rada numai cand cadeau de rascrunta oboseala sau de schijele zbarnaietoare, improscate de un aeroplan hain. Nu de pe drumul asta vreau sa spun ca m-a cules razboiul. Acest mars salbatic, trebuie s-o recunosc, imi da cel putin provizoriu o directie in viata, oricat de bine s-ar fi azut. la capatul lui, chiar marginile vietii insasi.

 

Romanul descrie nu lumea obiectiva a eroilor, ci eul autorului, fiind monografia densa a mentalitatii virile. Sensul operei e acesta: un barbat doreste o femeie inabordabila si atunci pozitia cea mai prielnica orgoliului viril este aceea defavorabila, din punct de vedere social. Un om de jos intampina dificultati in cucerirea unei aristocrate. Aici este marea isprava. Eroul nu reprezinta barbatul cum este, ci cum ar voi sa fie (…). ( George Calinescu, Istoria literaturii romane)