Doamnele domnului Caragiale - Gelu Negrea

Pompiliu Constantinescu o azvarle fara retineri pe Zita in globalul tip al cochetei si adulterinei, in devalmasie cu Didina Mazu, Mita Baston, Veta Titirca si Zoe Trahanache, asigurandu-ne ferm: „In comediile lui Ion Luca Caragiale nu exista nici o ingenua”. Punct de vedere insusit – explicit sau implicit – de larga majoritate a comentatorilor comediilor lui Ion Luca si de cvasi-unanimitatea regizorilor care le-au pus in scena.
Privita insa cu ochiul liber de prejudecati, Zita – cu toate ca a traversat infernul marital – exact  asta este: o ingenua. Ea se lasa „dezvortata” de Dumitrache nu din fite de gasculita alintata, ci fiindca traiul cu pastramagiul violent si alcoolic devenise un iad. In pofida acestei experiente nefericite, ea ramane, sufleteste, o romantica, o candida, o ingenua. Desi cunoscuse institutia casatoriei, Zita intalneste abia prin Rica dragostea. Faptul ca il convoaca la domiciliu dupa doar un sumar schimb de mesaje o valideaza nesmintit in ipostaza de ingenua. O cocheta ar fi prelungit strategic asteptarea momentului unui rendez-vous in doi – Mirandolina temporizeaza intotdeauna cu perfidie inebranlabila; Julieta, in schimb, accepta instant contactul in intimitate cu Romeo, arzand etapa tatonarilor de rutina.
Din punct de vedere sentimental, Zita este virgina, comportamentul sau erotic frust asezand-o alaturi de eroina lui Shakespeare, nu de a lui Goldoni.
Gelu Negrea