Discursurile din Suedia - Albert Camus

Premiul Nobel pentru Literatura 1957

Traducere din limba franceza si note de Marina Vazaca

Postfata de Carl Gustav Bjurstrom

Pentru prima data in limba romana, apar reunite sub titlul Discursurile din Suedia discursul rostit de Albert Camus la Stockholm dupa ceremonia decernarii Premiului Nobel pentru Literatura si conferinta sustinuta in fata studentilor de la Universitatea din Uppsala in decembrie 1957. Ele nu au putut fi traduse inainte de 1989 pentru ca viziunea lui Camus despre misiunea artistului in societate se concretizeaza aici intr-o critica explicita a realismului socialist si a tendintelor de orientare ideologica a culturii. In bibliotecile publice din Romania, editia franceza a Discursurilor din Suedia (ca si cea a Omului revoltat) era catalogata in asa-numitul „fond special”, nefiind accesibila decit pe baza unei aprobari oficiale.

„Fiecare generatie, fara indoiala, se crede menita sa refaca lumea. A mea stie totusi ca nu o va reface. Dar sarcina ei este, poate, si mai mare: consta in a impiedica lumea sa se desfaca. Mostenitoare a unei istorii corupte in care se amesteca revolutiile neimplinite, tehnologiile devenite nebune, zeii morti si ideologiile extenuate, in care puteri mediocre pot astazi sa distruga totul, dar nu mai stiu sa convinga, in care inteligenta s-a injosit pina intr-atit incit s-a facut slujitoarea urii si a opresiunii, aceasta generatie a trebuit, in sine si in jurul ei, sa restaureze, pornind doar de la negatii, cite putin din ceea ce alcatuieste demnitatea de a trai si de a muri. In fata unei lumi amenintate cu dezintegrarea, in care marii nostri inchizitori risca sa intemeieze pentru totdeauna imparatiile mortii, ea stie ca ar trebui, intr-o cursa nebuna contracronometru, sa restaureze o pace intre popoare care sa nu fie cea a servitutii, sa reconcilieze din nou munca si cultura si sa refaca impreuna cu toti oamenii o arca a aliantei.” (Albert Camus)

Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg si filosof francez nascut in Algeria, a absolvit Universitatea din Alger si a fost citiva ani jurnalist la Alger républicain. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost membru al Rezistentei Franceze si editor al publicatiei clandestine Combat. Dupa razboi a colaborat la publicatii prestigioase din Franta, fiind una dintre vocile influente ale stingii democrate. Tot in aceasta perioada a publicat o serie de romane si eseuri filosofice cu impact persistent, printre care Strainul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Caderea (1956), Exilul si imparatia (1957). In 1957, la doar 44 de ani, Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatura.

RECENZII