Dimitrie rupe tacerea - Val Manescu

– Sa lasam asta, dom’ Dimitrie. Ca tot voiam sa va-ntreb mai de mult ceva. Ia ziceti, cati ani aveti dumneavoastra de cand sunteti cu doamna Catrina?
Lui Dimitrie ii trecu prin fata ochilor o buna bucata din viata asta a lui, incepand cu stagiul militar obligatoriu si cu seara magica de la cinematograful “Progresul”, cand scapase punga cu samburi de bostan in poala unei delicate domnisoare. Rula filmul “Dragoste la Las Vegas” si, mai mult fara sa vrea, il atinsese, ca din intamplare cu genunchiul. Si, dupa aceea, urmasera doua intalniri pe banca de la statuia poetului din parc, cateva imbratisari fierbinti, apoi nunta din garaj, nasterea lui Bartolomeu, primul apartament de la stat, facultatea Catrinei, concediile in statiune, revolutia si tot ce s-a mai intamplat in viata asta a lui pana sa se mute domnisoara Clarisa la etajul de jos.
– Pai, pe buna dreptate, sa tot fie vreo treizeci si cinci.
– Treizeci si cinci? Ce vorbesti? O viata de om. Cum dracu-ati rezistat, ca eu, in treizeci de ani, am schimbat trei muieri?
– Naiba stie, domnule Gegeceu. Poate pentru ca eu si Catrina suntem de pe vremea cand lucrurile stricate se reparau, nu se aruncau.

RECENZII