Dimineata pierduta - Gabriela Adamesteanu

Premiul Tirgului de Carte de la Leipzig (editia 2019) pentru traducerea in limba germana: Eva Ruth Wemme

Dimineata pierduta a fost dramatizat si pus in scena de Catalina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986 - februarie 1990), cu o distributie de aur.

„Madam Delca isi face turneul ei de vizite, luind-o de dimineata, de la cumnata-sa, si apoi la Ivona Scarlat, vlastar al marii burghezii de pe vremuri. La Ivona, bind cafea si vorbind de una, de alta, priveste o fotografie veche de familie pe care gazda i-o desluseste: intram intr-un alt plan al romanului, in care invie o lume trecuta, in pragul si in primele zile ale razboiului din 1916. In centrul acestui plan secund se afla tot o zi, pe la sfirsitul verii lui 1916, cind in casa Profesorului se petrece un mic fapt ramas obscur, care tulbura definitiv relatiile, anuntind parca treptata destramare a familiei, peste care vor trece, lasind urme adinci, doua razboaie si nenumarate nenorociri. Mica drama personala rezoneaza imens in nelinistea colectiva a unei natiuni care isi mobilizeaza deodata toate fortele fizice si morale... Gabriela Adamesteanu stapineste la fel de bine ambele registre: si pe cel individual, psihologic, monden si burghez, si pe acela colectiv, politic, in care razboiul si refugiul sunt privite ca mari catastrofe nationale. Impletirea lor e absolut remarcabila, fireasca.” (N. Manolescu)

Gabriela Adamesteanu. Absolventa a Facultatii de Litere. Pina in 1990, redactor de dictionare (timp de 19 ani) si redactor de literatura romana (timp de 5 ani). A condus revista 22 (timp de 13 ani) si suplimentul ei Bucurestiul cultural (timp de 7 ani). Premiul Hellman-Hammett pentru jurnalism acordat de Human Rights Watch (2002). Vicepresedinta (2000-2004) si apoi presedinta a Centrului PEN Roman (2004-2006). Membra a Juriului Uniunii Latine (2007-2009). Presedinta de onoare a primei editii a Premiului Goncourt Romanesc (2013). Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres (2014). Premiul „Gheorghe Craciun” pentru Opera Omnia al revistei Observator cultural.